TVR se ofera sa gazduiasca cel putin doua dezbateri Basescu-Geoana
de V.O. HotNews.ro
Marţi, 24 noiembrie 2009, 15:32 Economie | Media & Publicitate
TVR ii invita pe Traian Basescu si Mircea Geoana la "cel putin doua confruntari" in studiourile TVR. Potrivit unei informari TVR, zilele propuse pentru cele doua dezbateri sunt 30 noiembrie sau 1 decembrie, respectiv 4 decembrie. Invitatia a fost adresata marti staff-urilor de campanie ale celor doi candidati.
Informarea TVR:
Televiziunea publica a trimis, astazi, 24 noiembrie 2009, staff-urilor de campanie ale candidatilor ramasi in cursa pentru alegerile prezidentiale invitatia ca Traian Basescu si Mircea Geoana sa participe la cel putin doua confruntari in studiourile TVR.
Dezbaterile, propuse de TVR pentru 30 noiembrie sau 1 decembrie si pentru 4 decembrie, se vor organiza cu respectarea prevederilor legale in vigoare.
Initiativa SRTv vine ca urmare a interesului manifestat de public pentru organizarea de confruntari directe intre candidati si din dorinta de a sprijini o prezenta la vot cat mai mare la alegerile prezidentiale.
BIROUL DE PRESA
marți, 24 noiembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
realitatea.net SMS de la Crin, mail de la Geoană
Vocile care răzbat de la televizor sau cele adesea dezorientate de la call center-ul VOX PUBLICA au avut parte în cursul zilei de azi de un dublaj în online.
Aici, electoratul tânăr a folosit Twitter-ul, Facebook-ul şi blogurile pentru a amenda acid situaţia politică din România sau pentru a instiga la vot.
"Procentul la vot în Voluntari la ora 12 este de 836%" este unul dintre mesajele care au circulat pe Twitter încă de la primele ore ale zilei. Un alt tweet, la fel de maliţios şi la fel de vehiculat în online îl are autor pe siropel: "Prezenţă record la vot: din 18 milioane de români cu drept de vot, au votat până la această oră 25 de milioane!", în timp ce un alt ciripitor mai indolent exclamă: "mă doare-n vot!". Episodul cel mai dezbătut în twittosferă a fost momentul în care Gigi Becali, ajuns la urne, şi-a dat seama că şi-a uitat cartea de identitate acasă.
Cu ministerul pe Twitter
Alţi utilizatori mai responsabili au utilizat Twitter-ul pentru a-i convinge pe cei din jur că votul nu trebuie nici irosit, nici refuzat. O mulţime de tweet-uri dădeau linkuri spre texte unde erau expuse motivele pentru care mersul la vot este un act responsabil. Şi instituţiile statului au folosit serviciul de microblogging pentru a ajuta cetăţenii rătăciţi în căutarea urnelor. Astfel, în ziua votului Ministerul Afacerilor Externe oferă consultanţă pe Twitter românilor din diasporă.
Stăpânii exit poll-urilor intermediare
O serie de jurnalişti şi bloggeri au pus mâna, ca de fiecare dată, pe rezultate intermediare ale primului tur de scrutin, pe care le-au viralizat şi pe care site-urile marilor publicaţii le-au preluat de îndată. Şuţu.ro şi zilişteanu.ro sunt două astfel de exemple.
SMS de la Crin, mail de la Geoană
Un alt laitmotiv al acestei zile este un lanţ de SMS-uri trimise de susţinători ai lui Crin Antonescu, prin care destinatarii sunt rugaţi să voteze cu candidatul liberal. "Vino, vino la vot / Ajută-mă să trec de Geoană în turul întâi / Ca să trecem cu toţii de Băsescu în turul 2. Crin Antonescu" este textul unui mesaj primit de mai multţi dintre cei care au sunat în prima parte a zilei la call center-ul REALITATEA.NET şi VoxPublica. Tot pe cale virtuală a fost abordată şi Ioana Manta, care a primit un mail prin care era îndemnată sa voteze cu Mircea Geoană, de această dată, la Gara de Nord.
Aici, electoratul tânăr a folosit Twitter-ul, Facebook-ul şi blogurile pentru a amenda acid situaţia politică din România sau pentru a instiga la vot.
"Procentul la vot în Voluntari la ora 12 este de 836%" este unul dintre mesajele care au circulat pe Twitter încă de la primele ore ale zilei. Un alt tweet, la fel de maliţios şi la fel de vehiculat în online îl are autor pe siropel: "Prezenţă record la vot: din 18 milioane de români cu drept de vot, au votat până la această oră 25 de milioane!", în timp ce un alt ciripitor mai indolent exclamă: "mă doare-n vot!". Episodul cel mai dezbătut în twittosferă a fost momentul în care Gigi Becali, ajuns la urne, şi-a dat seama că şi-a uitat cartea de identitate acasă.
Cu ministerul pe Twitter
Alţi utilizatori mai responsabili au utilizat Twitter-ul pentru a-i convinge pe cei din jur că votul nu trebuie nici irosit, nici refuzat. O mulţime de tweet-uri dădeau linkuri spre texte unde erau expuse motivele pentru care mersul la vot este un act responsabil. Şi instituţiile statului au folosit serviciul de microblogging pentru a ajuta cetăţenii rătăciţi în căutarea urnelor. Astfel, în ziua votului Ministerul Afacerilor Externe oferă consultanţă pe Twitter românilor din diasporă.
Stăpânii exit poll-urilor intermediare
O serie de jurnalişti şi bloggeri au pus mâna, ca de fiecare dată, pe rezultate intermediare ale primului tur de scrutin, pe care le-au viralizat şi pe care site-urile marilor publicaţii le-au preluat de îndată. Şuţu.ro şi zilişteanu.ro sunt două astfel de exemple.
SMS de la Crin, mail de la Geoană
Un alt laitmotiv al acestei zile este un lanţ de SMS-uri trimise de susţinători ai lui Crin Antonescu, prin care destinatarii sunt rugaţi să voteze cu candidatul liberal. "Vino, vino la vot / Ajută-mă să trec de Geoană în turul întâi / Ca să trecem cu toţii de Băsescu în turul 2. Crin Antonescu" este textul unui mesaj primit de mai multţi dintre cei care au sunat în prima parte a zilei la call center-ul REALITATEA.NET şi VoxPublica. Tot pe cale virtuală a fost abordată şi Ioana Manta, care a primit un mail prin care era îndemnată sa voteze cu Mircea Geoană, de această dată, la Gara de Nord.
exitpollurile orei 12, 22noiembrie 2009
Astfel, potrivit CCSB citat de Voxpublica, Mircea Geoană a fost ales de 34% din românii care şi-au exercitat votul în această dimineaţă. Contracandidatul său Traian Băsescu a fost votat de 32% din cetăţenii cu drept de vot, în timp ce candidatul liberal, Crin Antonescu, a primit 18% din voturi.
Mircea Geoană a primit cele mai multe voturi şi potrivit INSOMAR, fiind ales de 36% din cetăţenii cu drept de vot. Traian Băsescu a fost votat de 33% din români, în timp ce Crin Antonescu a primit voturile a 18% din alegători.
Candidatul PSD s-ar afla pe primul loc şi în exit-pollul CURS. Mircea Geoană a fost votat de 36 %, Traian Băsescu - 34%. Candidatul PNL, Crin Antonescu, a obţinut doar 19%.
Mircea Geoană a primit cele mai multe voturi şi potrivit INSOMAR, fiind ales de 36% din cetăţenii cu drept de vot. Traian Băsescu a fost votat de 33% din români, în timp ce Crin Antonescu a primit voturile a 18% din alegători.
Candidatul PSD s-ar afla pe primul loc şi în exit-pollul CURS. Mircea Geoană a fost votat de 36 %, Traian Băsescu - 34%. Candidatul PNL, Crin Antonescu, a obţinut doar 19%.
vineri, 20 noiembrie 2009
confruntarea finala
După zile întregi de negocieri tensionate, purtate între echipele de campanie ale principalilor candidaţi la alegerile prezidenţiale şi încheiate fără succes, mult aşteptata confruntare electorală începe, în câteva minute, la Palatul Parlamentului.
VEZI AICI CONFRUNTAREA LIVE
Candidaţii care participă la această dezbatere sunt, în ordine alfabetică, Crin Antonescu (PNL), Traian Băsescu (PDL) şi Mircea Geoană (PSD+PC).
--------------------------------------------------------------------------------
Primul care a ajuns la Parlament a fost Traian Băsescu, însoţit de soţia sa, Maria Băsescu. La scurt timp, liderul PNL, Crin Antonescu a ajuns şi el la locul unde se desfăşoară confruntarea. Şeful statului nu a dorit să facă nicio declaraţie la sosire. Liderul PNL, în schimb, le-a spus jurnaliştilor prezenţi că este pregătit pentru dezbatere. După câteva minute, la Palatul Parlamentului şi-a făcut apariţia şi liderul PSD, Mircea Geoană, aplaudat de către susţinătorii săi. Acesta nu a dorit să facă nicio declaraţie.
--------------------------------------------------------------------------------
În prima parte a confruntării, invitaţii au la dispoziţie câte 5 minute pentru a susţine un discurs cu privire la motivele pentru care au ales să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat. Ordinea a fost stabilită în urma unei trageri la sorţi efectuate în prealabil. Astfel, primul care rosteşte acest discurs este Mircea Geoană, urmat de Crin Antonescu şi Traian Băsescu.
Iată cele mai importante declaraţii făcute de fiecare candidat la debutul confruntării:
Mircea Geoană
- poate intrebarea cea mai potrivita era ce asteapta romanii de la noi
- sper si eu ca aceasta dezbatere sa fie legata de proiecte, de solutii pentru economie
- sper sa fie o dezbatere orientata catre viitor si mai putin catre trecut
- avem dreptul sa ne uitam cu ochi proaspeţi la următorii 20 de ani
- candidez pentru functia suprema în acest stat pentru ca am un proiect pentru Romania
- cred intr-o singura Românie
- cred că trebuie sa ne unim
- voi fi un presedinte al unitatii romanilor
GEOANĂ: VOI FI UN PREŞEDINTE DREPT SI BUN
- guvern bazat pe o majoritate solida, bazat pe competenta
- voi trata Parlamentul Romaniei viitoarea opozitie si pe cei care au opinii diferite fata de mine cu respect
- voi fi presedintele unor mari proiecte nationale
- voi fi un presedinte drept si bun
- nu sunt un dezbinator, un scandalagiu
Crin Antonescu
- candidez si vreau sa fiu presedintele Romaniei pentru ca trebuie
- stiu ca este o formula riscanta, dar acesta este adevarul
- fac parte dintr-o generatie care a avut foarte multe intrebari si prea putine raspunsuri
- libertatea s-a cucerit cel mai scump în România
- nu sunt un om ambitios
- cariera mea politica a fost una construita cu respectarea principiilor si respectarea valorilor
- nu tin mortis sa am un varf al carierei mele la cotroceni
ANTONESCU: UN PRESEDINTE NU TREBUIE SA VORBEASCA IN CIFRE
- sunt un om normal care face politica
- adevarul este ca Romania este condusa de o clasa politica formată din aceeasi oameni
- adevarul este ca exista moguli dar pe care îi folositi inmpreuna sau pe rand dupa conjuncturi
- un presedinte nu trebuie sa vorbeasca in cifre
- avem mii de planuri pe hartie si mai putin in realitate
- un presedinte are nevoie de idei si, mai presus de toate, de caracter
Traian Băsescu
- permiteti-mi sa incep prin a multumi romanilor pentru ca timp de 5 ani m-au sustinut
- in decembrie 2004 mi-au acordat cel ami mare privilegiu care poate fi acordat cetatenului unei tari
- am avut un mandat cu realizari si neimpliniri, cu greseli, dar niciodata greselile nu au fost intentionate
- au fost pur si simplu greseli omenesti
- in mandatul meu, am facut o prioritate din justitie
- votul uninominal, pe care românii şi-l doreau, a devenit o realitate
BĂSESCU: NU AM FĂCUT COMPROMISURI CU NIMENI
- am condamnat comunismul si crimele lui si am predat peste 2000 de dosare ale fostei Securitati CNSAS-ului
- nu am facut compromisuri cu nimeni, compromisuri netransparente care sa ma faca un erou televizat
- am preferat sa raman loial celor care m-au votat
- am organizat la Bucuresti cel mai mare summit NATO
--------------------------------------------------------------------------------
În a doua parte a confruntării, candidaţii se confruntă, într-o ordine prestabilită, "faţă în faţă". Participanţii au la dispoziţie 6 minute pentru a purta aceste discuţii.
Prima confruntare: Crin Antonescu - Mircea Geoană
Mircea Geoană l-a întrebat pe Crin Antonescu care este planul său economic pentru a salva locuri de muncă şi a relansa economia.
În replică, Crin Antonescu a declarat că, în primul rând, este nevoie de un Guvern.
"Viziunea mea este una liberală, nu pentru că aş continua să servesc interesele partidului, ci pentru ca intr-o criza in care am ajuns si datorita unei guvernari execrabile nu putem iesi decat (...) prin depolitizarea actului economic", a mai spus Antonescu.
Întrebarea lui Crin Antonescu pentru Mircea Geoană a fost care este salariul directorului Eximbank. Mircea Geoană a răspuns cu o întrebare legată de decizia PNL de a se alia la guvernare.
ANTONESCU, CĂTRE GEOANĂ: SUNTEŢI UN DEMAGOG
A doua confruntare: Traian Băsescu - Mircea Geoană
Reproşul lui Traian Băsescu pentru Mircea Geoană a fost că liderul PSD nu ştie să citească Constituţia României, referindu-se la articolul legat de numirea premierului.
Întrebarea lui Traian Băsescu pentru Mircea Geoana a fost de ce a trebuit să pice guvernul în această perioadă.
"Aţi provocat această criză în mod deliberat", i-a răspuns liderul social-democrat preşedintelui României.
La rândul său, Traian Băsescu l-a acuzat pe Mircea Geoană că nu are forţa să recunoasca faptul ca PSD a darmat guvernul Boc "din interese electorale, făcând un mare rău ţării".
Reproşurile lui Mircea Geoană pentru Traian Băsescu s-au referit în principal la faptul că românii nu trăiesc "bine" după aceşti 5 ani de mandat.
Răspunsul actualului şef al statului a fost că este "absolut de acrod ca romanii nu traiesc atat de bine" cat ar fi dorit. Ulterior, acesta a vorbit despre creşterile salariale produse în timpul mandatului său.
MIRCEA GEOANĂ VS. TRAIAN BĂSESCU
A treia confruntare: Crin Antonescu - Traian Băsescu
Confruntarea dintre cei doi candidaţi de dreapta a debutat pe un ton destins, dar cu replici acide din partea amândurora. Crin Antonescu i-a spus lui Traian Băsescu că n-o să-l întrebe despre Omar Hayssam şi nici despre ce a făcut domnul Geoană la Moscova, răspunsul şefului statului fiind "bine faceti, ca ar avea replică domnul Geoana".
După depăşirea momentului, liderul PNL i-a reproşat actualului preşedinte că singurii români care trăiesc bine sunt democrat-liberalii promovaţi de acesta. Totodată, Antonescu a făcut referiri şi la dosarul Flota.
Traian Băsescu a venit, însă, pregătit. Şeful statului a avut asupra sa documentul care a dus la închiderea dosarului legat de flotă.
"Dacă sunteţi cinstit, am rugamintea sa cititi finalul acestei expertize de 500 de pagini care se afla la instante in cazul Flota", a spus Băsescu.
CRIN ANTONESCU VS. TRAIAN BĂSESCU
--------------------------------------------------------------------------------
În a treia parte a confruntării, cei trei candidaţi participă la o dezbatere care se poartă în jurul a nouă teme de discuţie. Timp de 60 de minute, fiecare candidat transmite un mesaj legat de temele trase la sorţi.
Iată cum s-a desfăşurat dezbaterea şi cum au tratat candidaţii temele de discuţie
Mircea Geoană a fost cel care a extras prima temă de dezbatere:
Reforma statului
Liderul PSD a fost şi primul care a vorbit pe marginea acestui subiect. Mircea Geoană susţine că reformele sunt necesare, dar trebuie duse până la capăt.
"De 20 de ani, tot facem reforme în România (...) Numai legea educatiei a fost modificată în ultimii 14 ani de peste 100 ori", a declarat Geoană.
"A lipsit o dezbatere romaneasca", a mai spus liderul PSD.
Cel de-al doilea candidat care a vorbit pe marginea acestui subiect a fost Crin Antonescu.
"Din nefericire, istoria ultimilor 20 de ani este istoria reformelor eşuate", a declarat acesta.
"Reforma statului nu porneşte numai de la preşedinte", a mai spus liderul PNL.
La rândul său, Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea reformelor şi rolul preşedintelui în această chestiune.
"Preşedintele trebuie să fie catalizatorul procesului de reformare a statului român", a declarat Băsescu.
"Nu poţi să treci la reduceri de agenţii şi numărul parlamentarilor să rămână acelaşi", a mai spus actualul şef al statului.
CANDIDAŢII, DESPRE REFORMA STATULUI
Cea de-a doua temă a fost extrasă de Crin Antonescu:
Educaţia
Primul care a vorbit despre acest subiect a fost liderul PNL, Crin Antonescu. În opinia sa, necesitatea unei reforme în Educaţie este importantă şi a reproşat faătul că profesorii încă au salarii mici.
Cel de-al doilea care a vorbit despre acest subiect a fost Traian Băsescu. Potrivit acestuia, "educaţia trebuie tratată ca prioritate majoră. Nevoia de reformare este atât de mare incat eu spun public: daca nu il reformam, riscam sa condamnam viitorul evolutiei pozitive a Romaniei". "Trebuie trecut de la sistemul de educaţie bazat pe memorare, la cel bazat pe deprinderi", a adaugat Băsescu.
Discursul lui Mircea Geoană s-a axat în principal pe necesitatea de a li se oferi şanse egale şi corecte tuturor copiilor, "indifierent de mediul si familiile in care s-au nascut".
Cea de-a treia temă a fost extrasă de Traian Băsescu:
Criza morală
Pornind de la această temă, Traian Băsescu a vorbit despre Revoluţie, reproşând absenţa unui răspuns concret cu privire la evenimentele petrecute în 1989.
"Nimeni nu a lămurit ce s-a întâmplat la Revoluţie", a spus Băsescu, adăugând că în mandatul său a condamnat crimele comunismului.
Mircea Geoană a vorbit despre necesitatea ca principalul model de moralitate să fie oferit de şeful statului.
"Exemplul trebuie să plece de la preşedintele statului", a spus Geoană.
Tot despre modele a vorbit şi Crin Antonescu, în opinia căruia această criză "este cea mai grava si de durata dintre cele pe care România le are".
"La noi, modele sunt mogulii, baronii si marii invartiti", a reproşat Antonescu.
După discursurile rostite, moderatorul i-a rugat pe candidaţi să numească o personalitate pe care o consideră repere de moralitate.
Răspunsurile au fost: "soţia mea", în cazul lui Traian Băsescu, "Părintele patriarh Daniel", în cazul lui Mircea Geoană şi "Tudor Chirilă", în cazul lui Crin Antonescu.
CANDIDAŢII, DESPRE CRIZA MORALĂ
Următoarea temă a fost extrasă de Mircea Geoană:
Politică externă
În opinia lui Mircea Geoană, "în acest moment, România pare să fie mai periferică în plan extern decât oricând".
"Trebuie să ne restabilim relaţiile diplomatice cu partenerii străini", mai susţine Geoană.
Traian Băsescu a declarat că, în ultimii ani, au fost încheiate cinci parteneriate strategice.
Şeful statului a vorbit şi despre importanţa vizitelor externe.
"Am făcut 196 de vizite în calitate de şef de stat şi 122 de întâlniri bilaterale", a mai spus Băsescu.
CANDIDAŢII, DESPRE POLITICA EXTERNĂ
Sănătate
În viziunea lui Crin Antonescu, siguranţa pacientului este unul dintre principalele aspecte la care trebuie lucrat.
"Eu nu ştiu cum se conduce un spital, dar am văzut cum se munceşte în spitalul românesc", a declarat liderul PNL.
"Avem trei probleme în sănătate: banii, profesionalismul şi siguranţa pacienţilor", a mai spus Antonescu.
La rândul său, Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea prevenirii problemelor medicale.
"Sănătatea trebuie să îşi crească resursa financiară, dar nu numai de la buget", a declarat Băsescu.
Mircea Geoană a vorbit despre calitate precară a sistemului sanitar.
"România se află pe locul 32, din 33, în Europa, privind calitatea sistemului sanitar", a spus Geoană.
CANDIDAŢII, DESPRE PROBLEMELE DIN SĂNĂTATE
În acest moment al dezbaterii, candidaţii au fost rugaţi să vorbească despre formula guvernamentală pe care o consideră cea mai potrivită.
Mircea Geoană a promis formarea unui Guvern până de Crăciun. Cât priveşte majoritatea parlamentară, liderul PSD susţine că preferinţa sa este una formată cu PNL şi un guvern solid.
Crin Antonescu şi-a menţinut intenţia de a-l desemna pe Klaus Iohannie premier, care să conducă un guvern politic.
La rândul său, Traian Băsescu a declarat că guvernul nu trebuie să fie rezultatul unei înţelegeri, iar voinţa românilor trebuie respectată. Cât priveşte premierul, acesta va fi dat de partidul cu numărul cel mai mare de mandate în Parlament, susţine Băsescu.
CANDIDAŢII, DESPRE GUVERN
Următoarea temă a fost extrasă de Traian Băsescu:
Agricultura
În opinia lui Traian Băsescu, "agricultura este unul dintre cele trei sectoare economice care sunt priorităţi majore".
Mircea Geoană susţine plata subvenţiilor către agricultori la timp şi sprijinirea producţiei interne de alimente.
CANDIDAŢII, DESPRE AGRICULTURĂ
Ultimele două teme extrase au fost Criza economică şi Modelul prezidenţial.
CANDIDAŢII, DESPRE IEŞIREA DIN CRIZĂ
--------------------------------------------------------------------------------
În a patra parte a dezbaterii, candidaţii au fost rugaţi să răspundă unor întrebări venite din partea jurnaliştilor. Acestea au fost formulate în prealabil, iar candidaţii au răspuns la ele după o tragere la sorţi.
--------------------------------------------------------------------------------
În a cincea parte a dezbaterii, moderatorul le-a adresat o întrebare celor trei candidaţi. Mai precis, "care a fost cea mai frumoasă faptă făcută".
--------------------------------------------------------------------------------
În a şasea şi ultima parte a dezbaterii, candidaţii au avut ocazia de a le transmite românilor un ultim mesaj electoral.
--------------------------------------------------------------------------------
Confruntarea este programată să dureze aproximativ două ore şi este împărţită în trei segmente principale. Conform înţelegerii dintre staff-urile celor trei partide, fiecare candidat poate fi însoţit de 30 de susţinători, plus încă cinci membri ai echipei de campanie. Confruntarea electorală de la Palatul Parlamentului este organizată de Institutul pentru Politici Publice (IPP) şi moderată de jurnalistul Robert Turcescu.
Antena3.ro
VEZI AICI CONFRUNTAREA LIVE
Candidaţii care participă la această dezbatere sunt, în ordine alfabetică, Crin Antonescu (PNL), Traian Băsescu (PDL) şi Mircea Geoană (PSD+PC).
--------------------------------------------------------------------------------
Primul care a ajuns la Parlament a fost Traian Băsescu, însoţit de soţia sa, Maria Băsescu. La scurt timp, liderul PNL, Crin Antonescu a ajuns şi el la locul unde se desfăşoară confruntarea. Şeful statului nu a dorit să facă nicio declaraţie la sosire. Liderul PNL, în schimb, le-a spus jurnaliştilor prezenţi că este pregătit pentru dezbatere. După câteva minute, la Palatul Parlamentului şi-a făcut apariţia şi liderul PSD, Mircea Geoană, aplaudat de către susţinătorii săi. Acesta nu a dorit să facă nicio declaraţie.
--------------------------------------------------------------------------------
În prima parte a confruntării, invitaţii au la dispoziţie câte 5 minute pentru a susţine un discurs cu privire la motivele pentru care au ales să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat. Ordinea a fost stabilită în urma unei trageri la sorţi efectuate în prealabil. Astfel, primul care rosteşte acest discurs este Mircea Geoană, urmat de Crin Antonescu şi Traian Băsescu.
Iată cele mai importante declaraţii făcute de fiecare candidat la debutul confruntării:
Mircea Geoană
- poate intrebarea cea mai potrivita era ce asteapta romanii de la noi
- sper si eu ca aceasta dezbatere sa fie legata de proiecte, de solutii pentru economie
- sper sa fie o dezbatere orientata catre viitor si mai putin catre trecut
- avem dreptul sa ne uitam cu ochi proaspeţi la următorii 20 de ani
- candidez pentru functia suprema în acest stat pentru ca am un proiect pentru Romania
- cred intr-o singura Românie
- cred că trebuie sa ne unim
- voi fi un presedinte al unitatii romanilor
GEOANĂ: VOI FI UN PREŞEDINTE DREPT SI BUN
- guvern bazat pe o majoritate solida, bazat pe competenta
- voi trata Parlamentul Romaniei viitoarea opozitie si pe cei care au opinii diferite fata de mine cu respect
- voi fi presedintele unor mari proiecte nationale
- voi fi un presedinte drept si bun
- nu sunt un dezbinator, un scandalagiu
Crin Antonescu
- candidez si vreau sa fiu presedintele Romaniei pentru ca trebuie
- stiu ca este o formula riscanta, dar acesta este adevarul
- fac parte dintr-o generatie care a avut foarte multe intrebari si prea putine raspunsuri
- libertatea s-a cucerit cel mai scump în România
- nu sunt un om ambitios
- cariera mea politica a fost una construita cu respectarea principiilor si respectarea valorilor
- nu tin mortis sa am un varf al carierei mele la cotroceni
ANTONESCU: UN PRESEDINTE NU TREBUIE SA VORBEASCA IN CIFRE
- sunt un om normal care face politica
- adevarul este ca Romania este condusa de o clasa politica formată din aceeasi oameni
- adevarul este ca exista moguli dar pe care îi folositi inmpreuna sau pe rand dupa conjuncturi
- un presedinte nu trebuie sa vorbeasca in cifre
- avem mii de planuri pe hartie si mai putin in realitate
- un presedinte are nevoie de idei si, mai presus de toate, de caracter
Traian Băsescu
- permiteti-mi sa incep prin a multumi romanilor pentru ca timp de 5 ani m-au sustinut
- in decembrie 2004 mi-au acordat cel ami mare privilegiu care poate fi acordat cetatenului unei tari
- am avut un mandat cu realizari si neimpliniri, cu greseli, dar niciodata greselile nu au fost intentionate
- au fost pur si simplu greseli omenesti
- in mandatul meu, am facut o prioritate din justitie
- votul uninominal, pe care românii şi-l doreau, a devenit o realitate
BĂSESCU: NU AM FĂCUT COMPROMISURI CU NIMENI
- am condamnat comunismul si crimele lui si am predat peste 2000 de dosare ale fostei Securitati CNSAS-ului
- nu am facut compromisuri cu nimeni, compromisuri netransparente care sa ma faca un erou televizat
- am preferat sa raman loial celor care m-au votat
- am organizat la Bucuresti cel mai mare summit NATO
--------------------------------------------------------------------------------
În a doua parte a confruntării, candidaţii se confruntă, într-o ordine prestabilită, "faţă în faţă". Participanţii au la dispoziţie 6 minute pentru a purta aceste discuţii.
Prima confruntare: Crin Antonescu - Mircea Geoană
Mircea Geoană l-a întrebat pe Crin Antonescu care este planul său economic pentru a salva locuri de muncă şi a relansa economia.
În replică, Crin Antonescu a declarat că, în primul rând, este nevoie de un Guvern.
"Viziunea mea este una liberală, nu pentru că aş continua să servesc interesele partidului, ci pentru ca intr-o criza in care am ajuns si datorita unei guvernari execrabile nu putem iesi decat (...) prin depolitizarea actului economic", a mai spus Antonescu.
Întrebarea lui Crin Antonescu pentru Mircea Geoană a fost care este salariul directorului Eximbank. Mircea Geoană a răspuns cu o întrebare legată de decizia PNL de a se alia la guvernare.
ANTONESCU, CĂTRE GEOANĂ: SUNTEŢI UN DEMAGOG
A doua confruntare: Traian Băsescu - Mircea Geoană
Reproşul lui Traian Băsescu pentru Mircea Geoană a fost că liderul PSD nu ştie să citească Constituţia României, referindu-se la articolul legat de numirea premierului.
Întrebarea lui Traian Băsescu pentru Mircea Geoana a fost de ce a trebuit să pice guvernul în această perioadă.
"Aţi provocat această criză în mod deliberat", i-a răspuns liderul social-democrat preşedintelui României.
La rândul său, Traian Băsescu l-a acuzat pe Mircea Geoană că nu are forţa să recunoasca faptul ca PSD a darmat guvernul Boc "din interese electorale, făcând un mare rău ţării".
Reproşurile lui Mircea Geoană pentru Traian Băsescu s-au referit în principal la faptul că românii nu trăiesc "bine" după aceşti 5 ani de mandat.
Răspunsul actualului şef al statului a fost că este "absolut de acrod ca romanii nu traiesc atat de bine" cat ar fi dorit. Ulterior, acesta a vorbit despre creşterile salariale produse în timpul mandatului său.
MIRCEA GEOANĂ VS. TRAIAN BĂSESCU
A treia confruntare: Crin Antonescu - Traian Băsescu
Confruntarea dintre cei doi candidaţi de dreapta a debutat pe un ton destins, dar cu replici acide din partea amândurora. Crin Antonescu i-a spus lui Traian Băsescu că n-o să-l întrebe despre Omar Hayssam şi nici despre ce a făcut domnul Geoană la Moscova, răspunsul şefului statului fiind "bine faceti, ca ar avea replică domnul Geoana".
După depăşirea momentului, liderul PNL i-a reproşat actualului preşedinte că singurii români care trăiesc bine sunt democrat-liberalii promovaţi de acesta. Totodată, Antonescu a făcut referiri şi la dosarul Flota.
Traian Băsescu a venit, însă, pregătit. Şeful statului a avut asupra sa documentul care a dus la închiderea dosarului legat de flotă.
"Dacă sunteţi cinstit, am rugamintea sa cititi finalul acestei expertize de 500 de pagini care se afla la instante in cazul Flota", a spus Băsescu.
CRIN ANTONESCU VS. TRAIAN BĂSESCU
--------------------------------------------------------------------------------
În a treia parte a confruntării, cei trei candidaţi participă la o dezbatere care se poartă în jurul a nouă teme de discuţie. Timp de 60 de minute, fiecare candidat transmite un mesaj legat de temele trase la sorţi.
Iată cum s-a desfăşurat dezbaterea şi cum au tratat candidaţii temele de discuţie
Mircea Geoană a fost cel care a extras prima temă de dezbatere:
Reforma statului
Liderul PSD a fost şi primul care a vorbit pe marginea acestui subiect. Mircea Geoană susţine că reformele sunt necesare, dar trebuie duse până la capăt.
"De 20 de ani, tot facem reforme în România (...) Numai legea educatiei a fost modificată în ultimii 14 ani de peste 100 ori", a declarat Geoană.
"A lipsit o dezbatere romaneasca", a mai spus liderul PSD.
Cel de-al doilea candidat care a vorbit pe marginea acestui subiect a fost Crin Antonescu.
"Din nefericire, istoria ultimilor 20 de ani este istoria reformelor eşuate", a declarat acesta.
"Reforma statului nu porneşte numai de la preşedinte", a mai spus liderul PNL.
La rândul său, Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea reformelor şi rolul preşedintelui în această chestiune.
"Preşedintele trebuie să fie catalizatorul procesului de reformare a statului român", a declarat Băsescu.
"Nu poţi să treci la reduceri de agenţii şi numărul parlamentarilor să rămână acelaşi", a mai spus actualul şef al statului.
CANDIDAŢII, DESPRE REFORMA STATULUI
Cea de-a doua temă a fost extrasă de Crin Antonescu:
Educaţia
Primul care a vorbit despre acest subiect a fost liderul PNL, Crin Antonescu. În opinia sa, necesitatea unei reforme în Educaţie este importantă şi a reproşat faătul că profesorii încă au salarii mici.
Cel de-al doilea care a vorbit despre acest subiect a fost Traian Băsescu. Potrivit acestuia, "educaţia trebuie tratată ca prioritate majoră. Nevoia de reformare este atât de mare incat eu spun public: daca nu il reformam, riscam sa condamnam viitorul evolutiei pozitive a Romaniei". "Trebuie trecut de la sistemul de educaţie bazat pe memorare, la cel bazat pe deprinderi", a adaugat Băsescu.
Discursul lui Mircea Geoană s-a axat în principal pe necesitatea de a li se oferi şanse egale şi corecte tuturor copiilor, "indifierent de mediul si familiile in care s-au nascut".
Cea de-a treia temă a fost extrasă de Traian Băsescu:
Criza morală
Pornind de la această temă, Traian Băsescu a vorbit despre Revoluţie, reproşând absenţa unui răspuns concret cu privire la evenimentele petrecute în 1989.
"Nimeni nu a lămurit ce s-a întâmplat la Revoluţie", a spus Băsescu, adăugând că în mandatul său a condamnat crimele comunismului.
Mircea Geoană a vorbit despre necesitatea ca principalul model de moralitate să fie oferit de şeful statului.
"Exemplul trebuie să plece de la preşedintele statului", a spus Geoană.
Tot despre modele a vorbit şi Crin Antonescu, în opinia căruia această criză "este cea mai grava si de durata dintre cele pe care România le are".
"La noi, modele sunt mogulii, baronii si marii invartiti", a reproşat Antonescu.
După discursurile rostite, moderatorul i-a rugat pe candidaţi să numească o personalitate pe care o consideră repere de moralitate.
Răspunsurile au fost: "soţia mea", în cazul lui Traian Băsescu, "Părintele patriarh Daniel", în cazul lui Mircea Geoană şi "Tudor Chirilă", în cazul lui Crin Antonescu.
CANDIDAŢII, DESPRE CRIZA MORALĂ
Următoarea temă a fost extrasă de Mircea Geoană:
Politică externă
În opinia lui Mircea Geoană, "în acest moment, România pare să fie mai periferică în plan extern decât oricând".
"Trebuie să ne restabilim relaţiile diplomatice cu partenerii străini", mai susţine Geoană.
Traian Băsescu a declarat că, în ultimii ani, au fost încheiate cinci parteneriate strategice.
Şeful statului a vorbit şi despre importanţa vizitelor externe.
"Am făcut 196 de vizite în calitate de şef de stat şi 122 de întâlniri bilaterale", a mai spus Băsescu.
CANDIDAŢII, DESPRE POLITICA EXTERNĂ
Sănătate
În viziunea lui Crin Antonescu, siguranţa pacientului este unul dintre principalele aspecte la care trebuie lucrat.
"Eu nu ştiu cum se conduce un spital, dar am văzut cum se munceşte în spitalul românesc", a declarat liderul PNL.
"Avem trei probleme în sănătate: banii, profesionalismul şi siguranţa pacienţilor", a mai spus Antonescu.
La rândul său, Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea prevenirii problemelor medicale.
"Sănătatea trebuie să îşi crească resursa financiară, dar nu numai de la buget", a declarat Băsescu.
Mircea Geoană a vorbit despre calitate precară a sistemului sanitar.
"România se află pe locul 32, din 33, în Europa, privind calitatea sistemului sanitar", a spus Geoană.
CANDIDAŢII, DESPRE PROBLEMELE DIN SĂNĂTATE
În acest moment al dezbaterii, candidaţii au fost rugaţi să vorbească despre formula guvernamentală pe care o consideră cea mai potrivită.
Mircea Geoană a promis formarea unui Guvern până de Crăciun. Cât priveşte majoritatea parlamentară, liderul PSD susţine că preferinţa sa este una formată cu PNL şi un guvern solid.
Crin Antonescu şi-a menţinut intenţia de a-l desemna pe Klaus Iohannie premier, care să conducă un guvern politic.
La rândul său, Traian Băsescu a declarat că guvernul nu trebuie să fie rezultatul unei înţelegeri, iar voinţa românilor trebuie respectată. Cât priveşte premierul, acesta va fi dat de partidul cu numărul cel mai mare de mandate în Parlament, susţine Băsescu.
CANDIDAŢII, DESPRE GUVERN
Următoarea temă a fost extrasă de Traian Băsescu:
Agricultura
În opinia lui Traian Băsescu, "agricultura este unul dintre cele trei sectoare economice care sunt priorităţi majore".
Mircea Geoană susţine plata subvenţiilor către agricultori la timp şi sprijinirea producţiei interne de alimente.
CANDIDAŢII, DESPRE AGRICULTURĂ
Ultimele două teme extrase au fost Criza economică şi Modelul prezidenţial.
CANDIDAŢII, DESPRE IEŞIREA DIN CRIZĂ
--------------------------------------------------------------------------------
În a patra parte a dezbaterii, candidaţii au fost rugaţi să răspundă unor întrebări venite din partea jurnaliştilor. Acestea au fost formulate în prealabil, iar candidaţii au răspuns la ele după o tragere la sorţi.
--------------------------------------------------------------------------------
În a cincea parte a dezbaterii, moderatorul le-a adresat o întrebare celor trei candidaţi. Mai precis, "care a fost cea mai frumoasă faptă făcută".
--------------------------------------------------------------------------------
În a şasea şi ultima parte a dezbaterii, candidaţii au avut ocazia de a le transmite românilor un ultim mesaj electoral.
--------------------------------------------------------------------------------
Confruntarea este programată să dureze aproximativ două ore şi este împărţită în trei segmente principale. Conform înţelegerii dintre staff-urile celor trei partide, fiecare candidat poate fi însoţit de 30 de susţinători, plus încă cinci membri ai echipei de campanie. Confruntarea electorală de la Palatul Parlamentului este organizată de Institutul pentru Politici Publice (IPP) şi moderată de jurnalistul Robert Turcescu.
Antena3.ro
Doctoru' se adreseaza catre simpatizantii si membrii PSD
Apel catre poporul PSD-ist
Vin spre voi cu gandul si cu sufletul curat si deschis, asa cum au fost toti cei 15 ani cat am fost impreuna.
Stiu ca pentru multi dintre voi am ramas acelasi Sorin Oprescu, care s-a batut pentru voi si nu v-a facut niciodata de rusine.
Ne-am bucurat si ne-am intristat impreuna.
Ne-am incurajat si sprijinit in faptele si gandurile noastre.
Am visat si actionat impreuna, crezand ca vom cladi impreuna o tara noua, o viata noua.
Eram entuziasti, increzatori, ne respectam unii pe altii si mai ales, eram uniti.
Toti eram mandri ca faceam parte dintr-un partid puternic si respectat.
Eram mandri ca suntem parte din acest partid, ca-l putem reprezenta si prin el putem reprezenta si apara interesele celor multi si amarati din tara aceasta.
Asa era PSD-ul pe atunci: un adevarat partid de stanga, gandit, structurat si format din autentici oameni de stanga, cu puternice convingeri sociale, cu aplecare si interes real catre omul de rand. In acel partid am fost convins ca merita sa intru. In acel partid am muncit, mi-am pus sufletul si credinta aproape 15 ani din viata mea.
Viata mea, cu gandurile si trairile mele, langa viata voastra, cu gandurile si trairile voastre.
Gandeam si simteam la fel. Si acum am convingerea ca vibram, gandim si simtim la fel. Numai ca eu am avut inca din 2006 curajul sa o si spun, pentru ca sunt liber. Voi taceti, suferiti si scrasniti din dinti, pentru ca sunteti umiliti, derutati si inspaimantati.
Daca vorbiti si luati atitudine vi se pune pumnul in gura, sunteti exclusi sau marginalizati si, ce-i mai rau, puteti pierde painea de zi cu zi a familiei voastre. Si asta este mai important.
Omeneste, va inteleg. Asta au si vrut... Sa va inchida gura!
Dar am credinta ca nu v-au inchis si ochii, sufletul si mintea. Eu cred in inteligenta si taria voastra de caracter. Simt si ma doare furia si revolta voastra mocnita, pentru ca e nedrept si umilitor pentru voi.
In 2005 insa, s-a rupt ceva. Idealurile si munca noastra au inceput sa se destrame. In fruntea partidului, prin jocuri de culise, cu siretenie, s-a cocotat un lider fabricat in afara partidului. Majoritatea dintre dvs stiti bine adevarul.
Eu, Sorin Oprescu, am avut curajul s-o spun atunci, la congresul PSD, in 2006. O spun si o cred si acum: “Mircea Geoana nu este un om de stanga, este un oportunist politic si nu un lider autentic”.
Va spun sincer gandurile mele! Cititi-le, judecati-ma, contraziceti-ma sau aprobati-ma.
1. Devenit lider al partidului, a dus o politica de dezbinare a acestuia, prin duplicitate si fatarnicie, eliminand si marginalizand oamenii de valoare, atat la nivel central cat si la nivelul organizatiilor locale.
2. Camarila de la varful partidului lui Geoana a capturat si blocat partidul, indepartandu-l brutal de electoratul de stanga si tradand interesele poporului PSD-ist.
3. Toata perioada cat Geoana a fost lider al partidului a fost plina de incoerenta, inconsecventa, de ezitari, de politica duplicitara. Compromisurile politice au avut un singur scop: accesul la ciolan al clanului sau si al familiei sale (nevasta-sa si soacra-sa) in defavoarea partidului si a interesului celor multi. A mimat 5 ani opozitia, a pactizat 10 luni cu PD-L la guvernare. Singurele operatiuni adevarate ale lui Geoana au fost combinatiile economice, in scopul obtinerii cascavalului politic. Demagogia si lacomia clanului sau este singurul sau motor, singura sa motivatie reala. Cu Geoana presedinte, PSD-ul –numai prin unii dintre conducatorii sai- a fost mai apropiat de putere decat de popor. Cu puterea a batut palma, cu poporul, NU!
4. A fost mereu un vanator de functii si un profitor. A venit in PSD cand PSD era la putere si a beneficiat de toate avantajele, desi in 1996, il felicita pe Emil Constantinescu, pentru victoria impotriva “cancerului democratiei romanesti”, referindu-se la PSD si la liderul de atunci, Ion Iliescu. Pe atunci, va reamintesc, ca Ion Iliescu avertiza:”Aveti grija pe mana cui lasati partidul!”.
5. In perioada 2005-2008, a destructurat PSD-ul, pierzand electoratul din Ardeal si Nordul Moldovei, precum si un numar mare de membri de partid. Acestia au plecat fie indepartati, fie dezamagiti de conducerea partidului.
6. Aflat intr-o coalitie in numele asa-zisului interes national, a predat in genunchi voturile electoratului PSD, asigurandu-si beneficii pentru camarilla lui. Apoi, la sfaturile consilierilor straini a fost partasul intregii crize politice din ultimele doua luni, destabilizand tara si mai mult, in plina criza economica. Si toate acestea, numai pentru a-si face jocul personal de a poza in contracandidat credibil la alegerile prezidentiale. O atitudine iresponsabila, in care a dominat numai interesul sau personal, ca intotdeauna, in tot ceea ce face.
De ce va spun toate acestea acum, voua, prietenii mei si tuturor celor care ma cunosc de ani de zile? Pentru ca, eu cred cu toata taria ca Romania are nevoie de un partid puternic de stanga care sa reprezinte cu adevarat majoritatea populatiei. Daca nu avem o reprezentare de stanga puternica si credibila riscam ca societatea romeneasca sa ramana impartita in doua:
-unii foarte putini si mereu aceeasi, care-si permit orice, bogati, care au profitat de toate conjuncturile politice;
-si altii, cei multi, care-si duc cu greu existenta, traiesc umiliti si tristi, cu frica zilei de maine.
Vreau sa va ganditi bine si sa intelegeti ca votul pentru Mircea Geoana nu inseamna un vot pentru voi, pentru poporul PSD, care inca o data risca sa fie amagit si tradat. Exista primejdia ca decapitarea lui Geoana sa insemne si decapitarea PSD-ului. Si asta nu trebuie sa se intample, pentru echilibrul scenei politice romanesti. Cei multi din electoratul de stanga trebuie sa ramana reprezentati. Vocea si dorintele lor trebuie sa fie auzite si respectate de clasa politica. Acestea sunt prea pretioase pentru a depinde de un singur om, de un individ de calitatea si caracterul indoielnic al lui Geoana. Nu trebuie sa-i mai dati puterea lui Geoana. Asa cum a distrus un partid, va distruge si tara. Pentru ca toata viata lui politica a fost dependent si subordonat altora si nu interesului natiunii romane.
Stiti ca pentru ei nu existati, dar existati pentru mine!
Stiu ca voi ma intelegeti si imi respectati atitudinea!
Stiu ca aveti convingerea ca nu m-au invins! Nu m-au ingenungheat, asa cum n-au reusit sa va ingenungheze si pe voi, cei multi, care ati stat deoparte de jocurile actualei puteri. Nu inteleg, cum nici voi nu intelegeti, de ce unii lideri de valoare ai partidului –si-l includ aici si pe dl Iliescu- nu au curajul sa spuna adevarul pe care il stiu atat de bine, ca si voi. Ar fi gestul de demnitate si constiinta pe care-l asteapta in continuare, poporul PSD-ist, intreaga opinie publica si toata societatea civila.
Dragii mei,
A venit timpul sa decidem impreuna ce vrem pentru Romania!
A venit timpul sa invingem saracia, proasta conducere a tarii si coruptia!
A venit timpul sa schimbam impreuna Romania, vocea celor multi sa se auda si sa intram in normalitate! O normalitate pozitiva, constructiva, in interes national!
Acum este momentul schimbarii. Este sansa noastra de a schimba Romania in bine! Nu trebuie s-o ratam! Dezvoltarea Romaniei este prioritatea absoluta!
Forta voastra, a celor care cred in valorile de stanga, va fi suficient de puternica, pentru a curata de impostori scena politica romaneasca.
Aveti incredere in mine, asa cum am eu incredere in voi!
Cu aceeasi afectiune si prietenie,
Sorin Oprescu
zis Doctoru’
Cine este Eduard Manole
Nascut la Constanta pe 21 martie 1964, domiciliat în Bucuresti. Absolvent al Liceului de matematica-fizica ”Ovidius” din Constanta.1990 - Absolvent al Facultatii de Fizica de la Universitatea din Bucuresti, specialitatea Fizica Nucleara, diploma în Cosmologie Cuantica.
1989 - Participant activ la Revolutia Româna (fara certificat de revolutionar). Membru fondator al Ligii Stundentilor din România.
1989 -1990 Fondator si primul director general al primului post de radio liber si independent, din Europa Centrala si de Est, UNI-FUN Radio.
1990 - 2009 Fondator si proprietar a 32 de firme, 14 in tara si 18 in strainatate, ce au constituit CONCEPT Holding.
Presedinte al CONCEPT Holding, grup de firme ce a depasit 100 milioane dolari anual ca cifra de afaceri inca din 1995, cu o prezenta activa in 23 de tari de pe cinci continente. CONCEPT Ltd. , una dintre societatile la care este director general, singura societate romanesca 100% privata care a supravietuit in domeniul petrochimiei in cei aproape 20 de ani .
Creator al Grupului Independent pentru Control Legislativ si al Grupului Independent pentru Negociere Sociala, organizatii neguvernamentale.
Membru fondator al noii Camere de Comert si Industrie a Romaniei.
Membru fondator al Consiliului Economic Romano-American.
Membru in conducerea Consiliului Economic Romano-Turc si al altor 20 de consilii si organizatii economice interne si internationale in domeniul economic si politic pentru aproximativ 15 ani.
Singurul roman membru al elitei mondiale - World Economic Forum din Elvetia.
Considerat Global Leader for Tomorrow (Lider al Lumii de Maine) de catre participantii si membrii World Economic Forum, inca din 1994.
Singurul membru din Romania al European Petrochemical Association (Asociatia Europeana a Petrochimiei) din Bruxelles.
Singurul membru din Romania al Institute of Petroleum (Institutul Petrolului) – Londra.
Singurul roman inclus dupa Revolutie in Who’s Who in World Petrochemicals and Plastics (cine sunt cei mai puternici oameni din lume in domeniul petrochimicelor si plasticelor) inca din 1992.
Participant activ la peste 100 de conferinte internationale de nivel inalt, cu profil politic, economic si strategic.
2000 - Singurul candidat independent real la Presedintia Romaniei.
2004 - Fondator si Presedinte al Partidului Demnitatii Nationale.
Incepand cu 2005 s-a retras in mare masura din activitate, pastrand doar structurile comerciale, de consultanta si politice din strainatate.
Roman.
Doctoru' se adreseaza catre poporul PSD
Apel catre poporul PSD-ist
Vin spre voi cu gandul si cu sufletul curat si deschis, asa cum au fost toti cei 15 ani cat am fost impreuna.
Stiu ca pentru multi dintre voi am ramas acelasi Sorin Oprescu, care s-a batut pentru voi si nu v-a facut niciodata de rusine.
Ne-am bucurat si ne-am intristat impreuna.
Ne-am incurajat si sprijinit in faptele si gandurile noastre.
Am visat si actionat impreuna, crezand ca vom cladi impreuna o tara noua, o viata noua.
Eram entuziasti, increzatori, ne respectam unii pe altii si mai ales, eram uniti.
Toti eram mandri ca faceam parte dintr-un partid puternic si respectat.
Eram mandri ca suntem parte din acest partid, ca-l putem reprezenta si prin el putem reprezenta si apara interesele celor multi si amarati din tara aceasta.
Asa era PSD-ul pe atunci: un adevarat partid de stanga, gandit, structurat si format din autentici oameni de stanga, cu puternice convingeri sociale, cu aplecare si interes real catre omul de rand. In acel partid am fost convins ca merita sa intru. In acel partid am muncit, mi-am pus sufletul si credinta aproape 15 ani din viata mea.
Viata mea, cu gandurile si trairile mele, langa viata voastra, cu gandurile si trairile voastre.
Gandeam si simteam la fel. Si acum am convingerea ca vibram, gandim si simtim la fel. Numai ca eu am avut inca din 2006 curajul sa o si spun, pentru ca sunt liber. Voi taceti, suferiti si scrasniti din dinti, pentru ca sunteti umiliti, derutati si inspaimantati.
Daca vorbiti si luati atitudine vi se pune pumnul in gura, sunteti exclusi sau marginalizati si, ce-i mai rau, puteti pierde painea de zi cu zi a familiei voastre. Si asta este mai important.
Omeneste, va inteleg. Asta au si vrut... Sa va inchida gura!
Dar am credinta ca nu v-au inchis si ochii, sufletul si mintea. Eu cred in inteligenta si taria voastra de caracter. Simt si ma doare furia si revolta voastra mocnita, pentru ca e nedrept si umilitor pentru voi.
In 2005 insa, s-a rupt ceva. Idealurile si munca noastra au inceput sa se destrame. In fruntea partidului, prin jocuri de culise, cu siretenie, s-a cocotat un lider fabricat in afara partidului. Majoritatea dintre dvs stiti bine adevarul.
Eu, Sorin Oprescu, am avut curajul s-o spun atunci, la congresul PSD, in 2006. O spun si o cred si acum: “Mircea Geoana nu este un om de stanga, este un oportunist politic si nu un lider autentic”.
Va spun sincer gandurile mele! Cititi-le, judecati-ma, contraziceti-ma sau aprobati-ma.
1. Devenit lider al partidului, a dus o politica de dezbinare a acestuia, prin duplicitate si fatarnicie, eliminand si marginalizand oamenii de valoare, atat la nivel central cat si la nivelul organizatiilor locale.
2. Camarila de la varful partidului lui Geoana a capturat si blocat partidul, indepartandu-l brutal de electoratul de stanga si tradand interesele poporului PSD-ist.
3. Toata perioada cat Geoana a fost lider al partidului a fost plina de incoerenta, inconsecventa, de ezitari, de politica duplicitara. Compromisurile politice au avut un singur scop: accesul la ciolan al clanului sau si al familiei sale (nevasta-sa si soacra-sa) in defavoarea partidului si a interesului celor multi. A mimat 5 ani opozitia, a pactizat 10 luni cu PD-L la guvernare. Singurele operatiuni adevarate ale lui Geoana au fost combinatiile economice, in scopul obtinerii cascavalului politic. Demagogia si lacomia clanului sau este singurul sau motor, singura sa motivatie reala. Cu Geoana presedinte, PSD-ul –numai prin unii dintre conducatorii sai- a fost mai apropiat de putere decat de popor. Cu puterea a batut palma, cu poporul, NU!
4. A fost mereu un vanator de functii si un profitor. A venit in PSD cand PSD era la putere si a beneficiat de toate avantajele, desi in 1996, il felicita pe Emil Constantinescu, pentru victoria impotriva “cancerului democratiei romanesti”, referindu-se la PSD si la liderul de atunci, Ion Iliescu. Pe atunci, va reamintesc, ca Ion Iliescu avertiza:”Aveti grija pe mana cui lasati partidul!”.
5. In perioada 2005-2008, a destructurat PSD-ul, pierzand electoratul din Ardeal si Nordul Moldovei, precum si un numar mare de membri de partid. Acestia au plecat fie indepartati, fie dezamagiti de conducerea partidului.
6. Aflat intr-o coalitie in numele asa-zisului interes national, a predat in genunchi voturile electoratului PSD, asigurandu-si beneficii pentru camarilla lui. Apoi, la sfaturile consilierilor straini a fost partasul intregii crize politice din ultimele doua luni, destabilizand tara si mai mult, in plina criza economica. Si toate acestea, numai pentru a-si face jocul personal de a poza in contracandidat credibil la alegerile prezidentiale. O atitudine iresponsabila, in care a dominat numai interesul sau personal, ca intotdeauna, in tot ceea ce face.
De ce va spun toate acestea acum, voua, prietenii mei si tuturor celor care ma cunosc de ani de zile? Pentru ca, eu cred cu toata taria ca Romania are nevoie de un partid puternic de stanga care sa reprezinte cu adevarat majoritatea populatiei. Daca nu avem o reprezentare de stanga puternica si credibila riscam ca societatea romeneasca sa ramana impartita in doua:
-unii foarte putini si mereu aceeasi, care-si permit orice, bogati, care au profitat de toate conjuncturile politice;
-si altii, cei multi, care-si duc cu greu existenta, traiesc umiliti si tristi, cu frica zilei de maine.
Vreau sa va ganditi bine si sa intelegeti ca votul pentru Mircea Geoana nu inseamna un vot pentru voi, pentru poporul PSD, care inca o data risca sa fie amagit si tradat. Exista primejdia ca decapitarea lui Geoana sa insemne si decapitarea PSD-ului. Si asta nu trebuie sa se intample, pentru echilibrul scenei politice romanesti. Cei multi din electoratul de stanga trebuie sa ramana reprezentati. Vocea si dorintele lor trebuie sa fie auzite si respectate de clasa politica. Acestea sunt prea pretioase pentru a depinde de un singur om, de un individ de calitatea si caracterul indoielnic al lui Geoana. Nu trebuie sa-i mai dati puterea lui Geoana. Asa cum a distrus un partid, va distruge si tara. Pentru ca toata viata lui politica a fost dependent si subordonat altora si nu interesului natiunii romane.
Stiti ca pentru ei nu existati, dar existati pentru mine!
Stiu ca voi ma intelegeti si imi respectati atitudinea!
Stiu ca aveti convingerea ca nu m-au invins! Nu m-au ingenungheat, asa cum n-au reusit sa va ingenungheze si pe voi, cei multi, care ati stat deoparte de jocurile actualei puteri. Nu inteleg, cum nici voi nu intelegeti, de ce unii lideri de valoare ai partidului –si-l includ aici si pe dl Iliescu- nu au curajul sa spuna adevarul pe care il stiu atat de bine, ca si voi. Ar fi gestul de demnitate si constiinta pe care-l asteapta in continuare, poporul PSD-ist, intreaga opinie publica si toata societatea civila.
Dragii mei,
A venit timpul sa decidem impreuna ce vrem pentru Romania!
A venit timpul sa invingem saracia, proasta conducere a tarii si coruptia!
A venit timpul sa schimbam impreuna Romania, vocea celor multi sa se auda si sa intram in normalitate! O normalitate pozitiva, constructiva, in interes national!
Acum este momentul schimbarii. Este sansa noastra de a schimba Romania in bine! Nu trebuie s-o ratam! Dezvoltarea Romaniei este prioritatea absoluta!
Forta voastra, a celor care cred in valorile de stanga, va fi suficient de puternica, pentru a curata de impostori scena politica romaneasca.
Aveti incredere in mine, asa cum am eu incredere in voi!
Cu aceeasi afectiune si prietenie,
Sorin Oprescu
zis Doctoru’
miercuri, 18 noiembrie 2009
EVZ.ro din năzbâtiile verbale ale lui Corneliu Vadim Tudor:
Nu degeaba i se spune "Tribunul". Oratoria lui Corneliu Vadim Tudor este uneori halucinantă.
A uluit atunci când de la pupitrul Parlamentului în 2007, ameninţa că, dacă se enervează, aduce şi o guvernare militară.
Este identitifcat şi după zicala "decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă ". De multe ori, vorbele furibundului "Tribun" s-au apropiat de statutul de proverbe.
•Eu aş putea să fiu preşedinte pentru o zi, dar o zi polară de şase luni.
•Bătea ploaia cu grindină, mare cât singurul testicul al lui Oliviu Gherman.
•Biblia e ca un far luminând în noapte, în jurul căruia roiesc ca muştele toate celelalte cărţi.
•Petre Mihai Băcanu seamănă cu un şobolan fiert în ulei de frână.
•Nu ne enervaţi că aducem şi o guvernare militară!(…)De ce râzi, Blaga? Eşti în stare să te faci general ca să ajungi prim-ministru?(…) Noi
nu vom vota moţiunea de cenzură, dar nici în favoarea Guvernului, care se ţine într-un fir de păr. Prefer firul de păr al lui Tăriceanu, decât pe cel al lui Băsescu. (octombrie 2007)
•Decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă.
•România este ţara unde aviaţia e la pământ, iar agricultura e în aer.
•În fiecare copil de român se naşte un Vadim Tudor!
•Nu întotdeauna evenimentele propriu-zise coincid cu mersul neuronilor noştri.
A uluit atunci când de la pupitrul Parlamentului în 2007, ameninţa că, dacă se enervează, aduce şi o guvernare militară.
Este identitifcat şi după zicala "decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă ". De multe ori, vorbele furibundului "Tribun" s-au apropiat de statutul de proverbe.
•Eu aş putea să fiu preşedinte pentru o zi, dar o zi polară de şase luni.
•Bătea ploaia cu grindină, mare cât singurul testicul al lui Oliviu Gherman.
•Biblia e ca un far luminând în noapte, în jurul căruia roiesc ca muştele toate celelalte cărţi.
•Petre Mihai Băcanu seamănă cu un şobolan fiert în ulei de frână.
•Nu ne enervaţi că aducem şi o guvernare militară!(…)De ce râzi, Blaga? Eşti în stare să te faci general ca să ajungi prim-ministru?(…) Noi
nu vom vota moţiunea de cenzură, dar nici în favoarea Guvernului, care se ţine într-un fir de păr. Prefer firul de păr al lui Tăriceanu, decât pe cel al lui Băsescu. (octombrie 2007)
•Decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă.
•România este ţara unde aviaţia e la pământ, iar agricultura e în aer.
•În fiecare copil de român se naşte un Vadim Tudor!
•Nu întotdeauna evenimentele propriu-zise coincid cu mersul neuronilor noştri.
Gigi Becali a făcut boroboaţe verbale, sursa EVZ.ro
Gigi Becali a făcut atâtea boroboaţe verbale, încât ar putea scrie o carte de sute de pagini. Tot se lăuda că are atâta "sensibilitatea în suflet" încât ar fi mai bun
decât Liiceanu şi Pleşu.
Discursul latifundiarului este dominat fidel de tema credinţei în Dumnezeu. De pildă, Becali crede că e voinţa lui Dumnezeu să "pască" acest popor.
Tot religiozitatea pe care o afişează l-a făcut să fie privit ca homofob, după ce
a declarat că, dacă va ajunge preşedinte, îi va izola pe homosexuali şi va înfiinţa "strada bulangiilor".
Amintiţi-vă în continuare câteva dintre replicile memorabile semnate Becali:
•Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor.
•Becali e un brand. Eu la Avicola Iaşi pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau.
•Dacă păcătuiesc, nu au decât să o facă la ei acasă, dar nu să se mai şi laude cu asta. Să meargă la preot dacă au probleme cu capul, că eu voi desfiinţa cluburile de homosexuali şi lesbiene, dar şi sex-shopurile care au răsărit în toate oraşele. Nu e obligat să se ducă homosexualul acolo, n-am zis că-l duc cu forţa. Dar eu vreau să fac ca-n ţările civilizate, cum e-n toată Europa, să fac strada bulangiilor.
•Partidul Noua Generaţie va fi biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.
•Tăriceanu, VIP ? Vă spun eu ce VIP e, Very Import Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
•Becalizarea României înseamnă că România este într-un cancer moral şi spiritual din
care se va salva prin becalizare.
•Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr.
•Nici nu ştiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu.
decât Liiceanu şi Pleşu.
Discursul latifundiarului este dominat fidel de tema credinţei în Dumnezeu. De pildă, Becali crede că e voinţa lui Dumnezeu să "pască" acest popor.
Tot religiozitatea pe care o afişează l-a făcut să fie privit ca homofob, după ce
a declarat că, dacă va ajunge preşedinte, îi va izola pe homosexuali şi va înfiinţa "strada bulangiilor".
Amintiţi-vă în continuare câteva dintre replicile memorabile semnate Becali:
•Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor.
•Becali e un brand. Eu la Avicola Iaşi pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau.
•Dacă păcătuiesc, nu au decât să o facă la ei acasă, dar nu să se mai şi laude cu asta. Să meargă la preot dacă au probleme cu capul, că eu voi desfiinţa cluburile de homosexuali şi lesbiene, dar şi sex-shopurile care au răsărit în toate oraşele. Nu e obligat să se ducă homosexualul acolo, n-am zis că-l duc cu forţa. Dar eu vreau să fac ca-n ţările civilizate, cum e-n toată Europa, să fac strada bulangiilor.
•Partidul Noua Generaţie va fi biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.
•Tăriceanu, VIP ? Vă spun eu ce VIP e, Very Import Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
•Becalizarea României înseamnă că România este într-un cancer moral şi spiritual din
care se va salva prin becalizare.
•Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr.
•Nici nu ştiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu.
EVZ.ro Liderul social-democrat are la activ câteva gafe remarcabile, care au stârnit puternic râsul.
Liderul social-democrat are la activ câteva gafe remarcabile, care au stârnit puternic râsul.
Ne amintim de pildă de replica nepotrivită dată unui bătrânel care se plângea de viaţa grea şi mărturisea că vrea să se sinucidă. Geoană i-a spus să mai aibă răbdare.
Una dintre declaraţiile de neuitat ale candidatului PSD la prezidenţiale este aceea în care s-a deconspirat ca fiind ofiţer sub acoperire. S-a corectat, susţinând că a fost o neînţelegere.
Geoană este faimos şi pentru numele stâlcite, ca atunci când Gusti a devenit Gust sau Polar s-a transformat în Popular.
Vă prezentăm mai jos o parte din gafele verbale ale lui Mircea Geoană:
•Reporter: Credeţi că sunt prea mulţi ofiţeri de informaţii în România?
Mircea Geoană: Nu ştim câţi suntem, în primul rând! (27 ianuarie 2007)
•Uite o chinezoaică. Să vorbesc şi cu ea? Ăştia votează... (20 octombrie 2004)
•Un bătrân către Geoană: Îmi vine să mă sinucid!
Mircea Geoană: Ei, mai aveţi puţină răbdare! (20 octombrie 2004)
•Când vorbim de un parlament unicameral, nu înseamnă că vorbim neapărat de o singură Cameră, ci şi de o a doua Cameră, a reprezentanţilor regionali.
•Am vorbit că vreau să aibă România un nou cosmonaut, să meargă în spaţiu cu americanii. Am vorbit cu NASA, am vorbit cu americanii şi cred într-un parteneriat prin care să trimitem, ca mândrie naţională, un om să mai zboare. Am zburat cu ruşii acum 30 de ani. Tot candidează Prunariu la noi la Braşov, la Senat. (30 septembrie 2008)
•PDL e ca o broscuţă care s-a visat prinţ şi indiferent câte îmbrăţişări şi pupături a primit de la Băsescu, rămâne tot o broscuţă, într-adevar cu gura mare. (6 iulie 2008)
•Nu este un spaţiu de locuinţă, este un spaţiu pentru o fundaţie şi, dacă dumneavoastră veţi avea vreodata necazul să vă îmbolnăviţi de cancer la sân, va invit sâ apelaţi la serviciile acestei organizaţii. (12 decembrie 2007, unei ziariste de la Realitatea TV, care insista cu întrebări legate de spaţiul de la RAAPPS pe care îl ocupă fundaţia soţiei sale, Mihaela Geoană)
•Gust scria pe vremea cand Elena Lupescu era factorul dominant in politica romaneasca, poate ca acest prenume este predestinat. (...)Partidul se deosebeste de camarila, zice Gust. (...) Clica, spune Dimitrie Gust, nu reprezinta un partid politic.(...) Tot Dimitrie Gust imparte partidele in partide de program si partide oportuniste. (5 septembrie 2009, n.r. corect este Gusti)
•Ce înseamnă, de fapt, popular? Popular era o îngheţată pe vremea când eram eu copil
. Costa 50 de bani. (în vara lui 2005, referindu-se la schimbarea de doctrină a PD. Îngheţata se numea Polar şi nu Popular)
Ne amintim de pildă de replica nepotrivită dată unui bătrânel care se plângea de viaţa grea şi mărturisea că vrea să se sinucidă. Geoană i-a spus să mai aibă răbdare.
Una dintre declaraţiile de neuitat ale candidatului PSD la prezidenţiale este aceea în care s-a deconspirat ca fiind ofiţer sub acoperire. S-a corectat, susţinând că a fost o neînţelegere.
Geoană este faimos şi pentru numele stâlcite, ca atunci când Gusti a devenit Gust sau Polar s-a transformat în Popular.
Vă prezentăm mai jos o parte din gafele verbale ale lui Mircea Geoană:
•Reporter: Credeţi că sunt prea mulţi ofiţeri de informaţii în România?
Mircea Geoană: Nu ştim câţi suntem, în primul rând! (27 ianuarie 2007)
•Uite o chinezoaică. Să vorbesc şi cu ea? Ăştia votează... (20 octombrie 2004)
•Un bătrân către Geoană: Îmi vine să mă sinucid!
Mircea Geoană: Ei, mai aveţi puţină răbdare! (20 octombrie 2004)
•Când vorbim de un parlament unicameral, nu înseamnă că vorbim neapărat de o singură Cameră, ci şi de o a doua Cameră, a reprezentanţilor regionali.
•Am vorbit că vreau să aibă România un nou cosmonaut, să meargă în spaţiu cu americanii. Am vorbit cu NASA, am vorbit cu americanii şi cred într-un parteneriat prin care să trimitem, ca mândrie naţională, un om să mai zboare. Am zburat cu ruşii acum 30 de ani. Tot candidează Prunariu la noi la Braşov, la Senat. (30 septembrie 2008)
•PDL e ca o broscuţă care s-a visat prinţ şi indiferent câte îmbrăţişări şi pupături a primit de la Băsescu, rămâne tot o broscuţă, într-adevar cu gura mare. (6 iulie 2008)
•Nu este un spaţiu de locuinţă, este un spaţiu pentru o fundaţie şi, dacă dumneavoastră veţi avea vreodata necazul să vă îmbolnăviţi de cancer la sân, va invit sâ apelaţi la serviciile acestei organizaţii. (12 decembrie 2007, unei ziariste de la Realitatea TV, care insista cu întrebări legate de spaţiul de la RAAPPS pe care îl ocupă fundaţia soţiei sale, Mihaela Geoană)
•Gust scria pe vremea cand Elena Lupescu era factorul dominant in politica romaneasca, poate ca acest prenume este predestinat. (...)Partidul se deosebeste de camarila, zice Gust. (...) Clica, spune Dimitrie Gust, nu reprezinta un partid politic.(...) Tot Dimitrie Gust imparte partidele in partide de program si partide oportuniste. (5 septembrie 2009, n.r. corect este Gusti)
•Ce înseamnă, de fapt, popular? Popular era o îngheţată pe vremea când eram eu copil
. Costa 50 de bani. (în vara lui 2005, referindu-se la schimbarea de doctrină a PD. Îngheţata se numea Polar şi nu Popular)
În cei cinci ani de mandat, Traian Băsescu a avut suficient timp pentru declaraţii memorabile.
A stârnit zâmbete, dar a şi contrariat.
Actualul şef al statului şi-a arătat de cele mai multe ori spontaneitatea în replici aruncate jurnaliştilor.
Episodul ”ţigancă împuţită” este unul dintre cele mai cunoscute. Pentru caraterizarea făcută unei
jurnaliste de la Antena 3, Băsescu a fost acuzat în instanţă de discriminare. Şi a pierdut.
O gafă ”istorică” a lui Traian Băsescu este anunţul că va demisiona în cinci minute, dacă Parlamentul îl va suspenda din funcţie. 322 de parlamentari l-au ”concediat” temporar, iar Băsescu nu a renunţat la fotoliul de la Cotroceni.
Iată, mai jos, câteva din spusele candidatului PD-L la prezidenţiale, demne de ţinut minte:
•Câte un găozar din ăsta crede că ne poate întinde capcane. (6 octombrie 2006, către ziaristul Ovidiu Zara, pe atunci la Curentul)
•Jurnalistă: Domnule preşedinte, ne puteţi arăta câteva din tehnicile de resuscitare învăţate?
•Traian Băsescu: Dacă te aşezi pe masă îţi spun cum se face. (23 noiembrie 2006, Timişoara)
•Dacă voi fi suspendat, demisionez în cinci minute. (aprilie 2007)
•În politică să perseverezi într-o eroare e o mare greşeală. Aşa au făcut comuniştii, iar tu pari a fi un puiuţ de comunist. (10 mai 2007, când un tânăr i-a spus că l-a dezamăgit că nu şi-a ţinut cuvântul şi nu a demisionat în cinci minute)
•Măi, păsărică, nu ai şi tu treabă azi?... Cât era de agresivă ţiganca asta împuţită... (19 mai 2007, despre o jurnalistă de la Antena 3)
•În sfârşit, văd şi eu un armean competent. (11 septembrie 2007, despre doctorul Mircea Ghemegian, cel care l-a operat de tiroidă, făcând referire de fapt la Varujan Vosganian, şi el armean, pe atunci membru în Guvernul Tăriceanu)
•Domnului Corneliu Vadim Tudor, preşedintele UDMR. (30 ianuarie 2008, în scrisoarea privind votul uninominal)
•La plecarea în Israel, preşedintele Traian Băsescu a precizat că se va întâlni cu mai mulţi demnitari printre care şi "domnul Livni". Liderul partidul de centru-dreapta Kadima, Tzipi Livni, este o femeie. (1 iunie 2009)
•La ce-mi foloseşte că ştiu că Neagoe Basarab a domnit între 1412 şi 1421? Găsiţi pe google. Dar aş vrea să am competenţa să repar un calculator. (29 septembrie 2009, n.r. Neagoe Basarab a domnit între 1512 şi 1521)
Actualul şef al statului şi-a arătat de cele mai multe ori spontaneitatea în replici aruncate jurnaliştilor.
Episodul ”ţigancă împuţită” este unul dintre cele mai cunoscute. Pentru caraterizarea făcută unei
jurnaliste de la Antena 3, Băsescu a fost acuzat în instanţă de discriminare. Şi a pierdut.
O gafă ”istorică” a lui Traian Băsescu este anunţul că va demisiona în cinci minute, dacă Parlamentul îl va suspenda din funcţie. 322 de parlamentari l-au ”concediat” temporar, iar Băsescu nu a renunţat la fotoliul de la Cotroceni.
Iată, mai jos, câteva din spusele candidatului PD-L la prezidenţiale, demne de ţinut minte:
•Câte un găozar din ăsta crede că ne poate întinde capcane. (6 octombrie 2006, către ziaristul Ovidiu Zara, pe atunci la Curentul)
•Jurnalistă: Domnule preşedinte, ne puteţi arăta câteva din tehnicile de resuscitare învăţate?
•Traian Băsescu: Dacă te aşezi pe masă îţi spun cum se face. (23 noiembrie 2006, Timişoara)
•Dacă voi fi suspendat, demisionez în cinci minute. (aprilie 2007)
•În politică să perseverezi într-o eroare e o mare greşeală. Aşa au făcut comuniştii, iar tu pari a fi un puiuţ de comunist. (10 mai 2007, când un tânăr i-a spus că l-a dezamăgit că nu şi-a ţinut cuvântul şi nu a demisionat în cinci minute)
•Măi, păsărică, nu ai şi tu treabă azi?... Cât era de agresivă ţiganca asta împuţită... (19 mai 2007, despre o jurnalistă de la Antena 3)
•În sfârşit, văd şi eu un armean competent. (11 septembrie 2007, despre doctorul Mircea Ghemegian, cel care l-a operat de tiroidă, făcând referire de fapt la Varujan Vosganian, şi el armean, pe atunci membru în Guvernul Tăriceanu)
•Domnului Corneliu Vadim Tudor, preşedintele UDMR. (30 ianuarie 2008, în scrisoarea privind votul uninominal)
•La plecarea în Israel, preşedintele Traian Băsescu a precizat că se va întâlni cu mai mulţi demnitari printre care şi "domnul Livni". Liderul partidul de centru-dreapta Kadima, Tzipi Livni, este o femeie. (1 iunie 2009)
•La ce-mi foloseşte că ştiu că Neagoe Basarab a domnit între 1412 şi 1421? Găsiţi pe google. Dar aş vrea să am competenţa să repar un calculator. (29 septembrie 2009, n.r. Neagoe Basarab a domnit între 1512 şi 1521)
Declaraţiile demne de ţinut minte ale lui Kelemen Hunor
Kelemen Hunor nu s-a remarcat prin declaraţii îndrăzneţe.
Discursul timid al candidatului UDMR la prezidenţiale a avut însă şi zvâcniri.
Una dintre acestea, mărturisirea, deloc delicată, că Băsescu empatizează cu maghiarii până la palinka şi kurtos kalacs.
Memorabil este şi momentul în care l-a atacat curajos pe premierul Emil Boc, spunând că, din
cauza lui România merge cu 180 de kilometri la oră pe marginea prăpastiei.
Declaraţiile demne de ţinut minte ale lui Kelemen Hunor, mai jos:
•Empatia lui Băsescu faţă de maghiari se opreşte la palinka şi kurtos kalacs. (februarie 2009)
•Premierul Boc, chiar dacă ajunge la pedală, a decuplat motorul de maşină. Mergem cu 180 de kilometri la oră pe marginea prăpastiei, conduşi de un şofer care nu are carnet. (19 septembrie 2009, comentând măsurile luat de Guvernul condus de Emil Boc)
•Societatea civilă s-a transformat în preş. În preşul lui Emil Boc, în preşul lui Mircea Geoană şi, cu permisiunea dumneavoastră, ultimul pe listă, în preşul lui Traian Băsescu. (19 iunie 2009, declaraţie politică în plenul Camerei
Deputaţilor)
•România este stat naţional doar pe hârtie. (20 octombrie 2009)
Discursul timid al candidatului UDMR la prezidenţiale a avut însă şi zvâcniri.
Una dintre acestea, mărturisirea, deloc delicată, că Băsescu empatizează cu maghiarii până la palinka şi kurtos kalacs.
Memorabil este şi momentul în care l-a atacat curajos pe premierul Emil Boc, spunând că, din
cauza lui România merge cu 180 de kilometri la oră pe marginea prăpastiei.
Declaraţiile demne de ţinut minte ale lui Kelemen Hunor, mai jos:
•Empatia lui Băsescu faţă de maghiari se opreşte la palinka şi kurtos kalacs. (februarie 2009)
•Premierul Boc, chiar dacă ajunge la pedală, a decuplat motorul de maşină. Mergem cu 180 de kilometri la oră pe marginea prăpastiei, conduşi de un şofer care nu are carnet. (19 septembrie 2009, comentând măsurile luat de Guvernul condus de Emil Boc)
•Societatea civilă s-a transformat în preş. În preşul lui Emil Boc, în preşul lui Mircea Geoană şi, cu permisiunea dumneavoastră, ultimul pe listă, în preşul lui Traian Băsescu. (19 iunie 2009, declaraţie politică în plenul Camerei
Deputaţilor)
•România este stat naţional doar pe hârtie. (20 octombrie 2009)
EVZ.ro culese de la Sorin Oprescu
Candidatul independent Sorin Oprescu este recunoscut pentru
limbajul libertin, care uneori a atins limitele indecenţei, dar şi ale fantasticului.
Poate vă amintiţi cum în campania electorală din 2008, pentru primăria Capitalei, Oprescu promitea o autostradă suspendată sau cum, într-un interviu pentru un cotidian central, declara că în 1997 făcea anticameră la Iliescu ca să îi spună cineva “Bună dimineaţa”, când făcea pipi.
O declaraţie a lui Oprescu este "resuscitată" mai ales acum, după ce şi-a anunţat candidatura la prezidenţiale. După ce a fost ales primar, doctorul independent susţinea că "ar fi o laşitate să plece la Cotroceni".
Recitiţi mai jos câteva din declaraţiile savuroase, dar şi şocante ale candidatului Oprescu:
•Dacă îl întâlnesc pe Guşă, îi trag, aşa, un cap în gură, să vadă el cum se discută în politică. (campania pentru primăria Capitalei)
•Eu nu vorbesc de autostradă zburătoare, dom'le, eu vorbesc de autostradă suspendată. Nu o duc pe diametru, o duc pe rază. (mai 2008, în campania pentru alegerile locale)
•Vreau să construiesc un pasaj subteran la Casa Presei Libere. (campania electoralăa din iunie 2008)
•Mulţi cred că funcţia asta li se potriveste ca o manuşă. Şi ea este ca o pălărie foarte mare care le cade peste ochi. Şi în timpul ăsta, curea la pantaloni
băieţii n-au şi le cad pantalonaşii (...) şi când cad pantalonaşii li se vede cocoşelul. Şi atunci vede naţiunea de ce sunt în stare ei. (11 octombrie 2009)
•Mi s-ar părea o laşitate să-mi iau macferlanul şi valiza şi să plec la Cotroceni. (decembrie 2008)
•Dacă încep autostrada şi termin 11 km până la sfârşitul mandatului, are şi bucureşteanul ăsta siguranţa că nu l-a minţit nimeni în privinţa traficului
. (13 aprilie 2009)
•Da, sigur, mă lansez mâine pe Arcul de Triumf. (12 septembrie 2009, întrebat dacă se va lansa pentru prezidenţiale)
•A băgat cheile în uşă. S-a auzit o voce de doamnă. Cine e? Era două noaptea. Ea a zis: eu. Şi pe cine cauţi? Asta se întâmpla prin uşă, nu se vedeau la faţă. Pe domnu’ senator. Un moment. Şi a ieşit domnu’ senator în pijamale şi a zis: Domnişoară nu mă căutaţi pe mine
! Nu, pe domnul senator Oprescu. (octombrie 2008)
•În ’97, după ce se pierduseră alegerile, mi-aduc aminte că stăteam în anticamera lu’ domnul Iliescu ca să îi spună cineva “Bună dimineaţa”, când se ducea să facă pipi. (octombrie 2008)
•La mine nu au avut loc ăia cu limbile de catifea să şi le bage p-acolo prin mulţime, că erau ăştia ai mei, în apropiere. (octombrie 2008)
•La mine la spital beneficiază de tratament
egal şi VIP-urile, şi pulimea.
limbajul libertin, care uneori a atins limitele indecenţei, dar şi ale fantasticului.
Poate vă amintiţi cum în campania electorală din 2008, pentru primăria Capitalei, Oprescu promitea o autostradă suspendată sau cum, într-un interviu pentru un cotidian central, declara că în 1997 făcea anticameră la Iliescu ca să îi spună cineva “Bună dimineaţa”, când făcea pipi.
O declaraţie a lui Oprescu este "resuscitată" mai ales acum, după ce şi-a anunţat candidatura la prezidenţiale. După ce a fost ales primar, doctorul independent susţinea că "ar fi o laşitate să plece la Cotroceni".
Recitiţi mai jos câteva din declaraţiile savuroase, dar şi şocante ale candidatului Oprescu:
•Dacă îl întâlnesc pe Guşă, îi trag, aşa, un cap în gură, să vadă el cum se discută în politică. (campania pentru primăria Capitalei)
•Eu nu vorbesc de autostradă zburătoare, dom'le, eu vorbesc de autostradă suspendată. Nu o duc pe diametru, o duc pe rază. (mai 2008, în campania pentru alegerile locale)
•Vreau să construiesc un pasaj subteran la Casa Presei Libere. (campania electoralăa din iunie 2008)
•Mulţi cred că funcţia asta li se potriveste ca o manuşă. Şi ea este ca o pălărie foarte mare care le cade peste ochi. Şi în timpul ăsta, curea la pantaloni
băieţii n-au şi le cad pantalonaşii (...) şi când cad pantalonaşii li se vede cocoşelul. Şi atunci vede naţiunea de ce sunt în stare ei. (11 octombrie 2009)
•Mi s-ar părea o laşitate să-mi iau macferlanul şi valiza şi să plec la Cotroceni. (decembrie 2008)
•Dacă încep autostrada şi termin 11 km până la sfârşitul mandatului, are şi bucureşteanul ăsta siguranţa că nu l-a minţit nimeni în privinţa traficului
. (13 aprilie 2009)
•Da, sigur, mă lansez mâine pe Arcul de Triumf. (12 septembrie 2009, întrebat dacă se va lansa pentru prezidenţiale)
•A băgat cheile în uşă. S-a auzit o voce de doamnă. Cine e? Era două noaptea. Ea a zis: eu. Şi pe cine cauţi? Asta se întâmpla prin uşă, nu se vedeau la faţă. Pe domnu’ senator. Un moment. Şi a ieşit domnu’ senator în pijamale şi a zis: Domnişoară nu mă căutaţi pe mine
! Nu, pe domnul senator Oprescu. (octombrie 2008)
•În ’97, după ce se pierduseră alegerile, mi-aduc aminte că stăteam în anticamera lu’ domnul Iliescu ca să îi spună cineva “Bună dimineaţa”, când se ducea să facă pipi. (octombrie 2008)
•La mine nu au avut loc ăia cu limbile de catifea să şi le bage p-acolo prin mulţime, că erau ăştia ai mei, în apropiere. (octombrie 2008)
•La mine la spital beneficiază de tratament
egal şi VIP-urile, şi pulimea.
Mircea Geoană
Diplomat de carieră care munceşte în prezent la construirea unei imagini cât mai credibile de lider de forţă al celui mai important partid de Opoziţie, candidatul PSD la preşedinţie, Mircea Geoană, încearcă să readucă social-democraţilor cea mai importantă funcţie în stat. La cei 51 de ani, după patru ani de conducere a PSD, Mircea Geoană încearcă din această postură să se impună ca o alternativă la actualul preşedinte. Erijat în principalul pretendent la intrarea în turul doi alături de actualul preşedinte Traian Băsescu, liderul PSD încearcă să-i convingă pe români că este cea mai bună soluţie pentru ocuparea fotoliului din dealul Cotrocenilor.
Lider de partid instalat în această funcţie cu concursul grupării de la Cluj , dar cu autoritatea consolidată cu sprijinul mai marilor din partid, Geoană are avantajul capacităţilor sale diplomatice testate şi exersate atâta vreme în plan internaţional, dar şi la nivelul PSD. Capacitatea sa de dialog l-a adus în postura obţinerii şefiei PSD la doar patru ani de la intrarea sa în acest partid. Beneficiar al unui capital considerabil de încredere în rândul populaţiei, clădit pe prestaţia sa ca diplomat şi ministru al Afacerilor Externe, Mircea Geoană are ca obiectiv primordial accederea în turul doi al prezidenţialelor şi, apoi, câştigarea alegerilor prezidenţiale din acest an.
Născut într-o familie de militari, la Bucureşti, cu rădăcini de familie în judeţul Dolj, debutul carierei profesionale a lui Mircea Geoană nu anunţa nimic din diplomatul şi politicianul de mai târziu. Alege iniţial o formare practică ca student al facultăţii de Mecanică din cadrul Politehnicii Bucureşti, iar din 1987 urmeză şi cursurile facultăţii de Drept.
Un inginer ajuns diplomat
Prins de Revoluţie ca inginer constructor în domeniul energetic şi student la Drept, Geoană face un pas inspirat în 1990 când ia contact pentru prima dată cu zona diplomaţiei româneşti din postura de novice: referent pe relaţia cu Franţa, post dobândit în urma unui concurs.
Un concurs de împrejurări îl aduce în faţa şi atenţia lui Adrian Năstase, pe atunci ministru al Afacerilor Externe care îl ia sub aripa sa protectoare. Parcurge rapid o serie de trepte în ierarahia acestui minister. În 1991, Năstase l-a numit director al Direcţiei de Afaceri Europene (NATO, Comunitatea Europeană, OSCE, UE, Consiliul Europei), pentru ca, în acelaşi an, Geoană să conducă delegaţia română la Comitetul Înalţilor funcţionari ai OSCE.
După absolvirea Facultăţii de Drept, în 1993, a fost numit purtător de cuvânt al MAE, funcţie pe care a deţinut-o până în 1995. În 1994, Mircea Geoană a fost numit în funcţia de Director General pentru Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa, iar în 1995, în cea de Director General pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa.
Cariera diplomatică, capital de imagine pozitivă
Pe ultima sută de metri a guvernării Văcăroiu, Geoană este desemnat ambasadorul României la Washington, devenind cel mai tânăr reprezentant diplomatic al ţării într-un asemenea post. Prestaţia sa face să fie păstrat în post de noul preşedinte Emil Constantinescu. După victoria PDSR în alegerile din 2000, Năstase îşi găseşte protejatul în aceeaşi funcţie, dar îi face rapid loc în propriul guvern ca ministru al Afacerilor Externe.
Începe astfel perioada benefică pentru Geoană, sursă pentru capitalul de imagine şi încredere de mai târziu, el fiind unul dintre cei care au contribuit la aderarea şi acceptarea României în NATO în primavara lui 2004. Ca ministru de externe, Mircea Geoană a deţinut funcţia de Preşedinte în exerciţiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) în anul 2001, pentru ca patru ani mai târziu, să îndeplinească mandatul de reprezentant personal al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru Georgia. În 2004, Mircea Geoană a asigurat pentru câteva luni preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.
Carieră politică legată de PSD
Intrarea în politică o face în 2001 când devine social-democrat cu acte în regulă. Curând pentru colegii săi de partid devine clar faptul că noua achiziţie are propriile ambiţii politice. Este aruncat în 2004, mai mult de probă, în cursa pentru Primăria Capitalei, fiind învins atunci de Traian Băsescu. O nouă înfrângere cunoaşte Geoană în relaţia cu Băsescu şi la ultimele alegeri generale: tandemul făcut cu Năstase pentru funcţiile de premier, respectiv preşedinte pierde în faţa electoratului în favoarea perechii Băsescu-Tăriceanu.
Tot răul spre bine însă. Senator şi preşedinte al comisiei de politică externă pe linie parlamentară, Geoană profită de frământările postelectorale din PSD pentru a prelua, cu concursul grupului de la Cluj, conducerea acestei formaţiuni în cadrul Congresului din primăvara lui 2005. Prilejul se dovedeşte şi o ocazie pentru a-l pune la respect pe Iliescu, care din postura de candidat la şefia partidului cunoaşte o înfrângere usturătoare.
De asemenea, dobândeşte primul său mandat de senator uninominal în circumscripţia doljeană Dăbuleni.
Candidat la Cotroceni
Împins de la spate de liderii din teritoriu şi de conducerea partidului, Geoană devine după alegerile parlamentare partener de dialog pentru Traian Băsescu, răspunzând invitaţiei PDL de a face un guvern de coaliţie. Devine preşedinte al Senatului, funcţie obţinută la masa tratativelor cu democrat-liberalii conduşi de Emil Boc. În luna mai 2009, Mircea Geoană a fost desemnat de catre Consiliul National Lărgit al Alianţei PSD-PC drept candidatul Partidului Social Democrat pentru cursa prezidentială.
Asumarea de către PSD a sprijinirii candidaturii sale îi dă aripi, fiind repede perceput drept principalul contracandidat al actualului preşedinte al ţării.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Mircea Geoană
Data naşterii:14.07.1958
Locul naşterii: Bucureşti
Stare civilă: Căsătorit, doi copii
Profesie de bază: diplomat
Studii:
- 2005 - Academia de Studii Economice Bucureşti -doctorat în economie mondială
- 1999 - Harvard Business School - Program de dezvoltare managerială - Grupul Băncii Mondiale
- 1994 - NATO - Curs privind instituţiile democratice
- 1988 - 1993 - Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept
- 1991 - 1992 - Ecole Nationale d'Administration- Paris
- 1978 - 1983 - Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică
Carieră:
Funcţii publice şi profesionale:
- 2008 - prezent - Preşedinte al Senatului României
- 2005 - Reprezentant personal al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru Georgia
- 2000 - 2004 - Ministrul Afacerilor Externe
- 2001 - Preşedinte în exerciţiu al OSCE
- 1996 - 2000 - Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în SUA
- 1994 - 1995 - Director general în Ministerul Afacerilor Externe
- 1993 - 1995 - Purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe
- 1991 - 1994 - Director în Ministerul Afacerilor Externe
- 1983 - 1990 - Inginer, Trustul Energomontaj- Bucureşti
Funcţii politice
2004 - prezent - senator PSD
2004-2008 - preşedinte al Comisiei pentru Politică Externa a Senatului României, membru al Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană
ianuarie 2006 - prezent- co-preşedinte al Comitetului Internaţionalei Socialiste pentru Europa de Sud-Est
- 21 aprilie 2005 - prezent- preşedinte al Partidului Social Democrat
- 2001 - 2005 - Vicepreşedinte al Partidului Social Democrat
Alte activităţi de ordin civic:
Preşedinte al Institutului Aspen România
- Preşedinte de onoare al Asociaţiei George C. Marshall România
- Membru fondator al Clubului Harvard România-Moldova
- Membru fondator al Asociaţiei Foştilor Studenţi Români la ENA (Ecole Nationale d'Administration)
- Membru în Consiliul de Conducere al Institutului Aspen Italia
Lider de partid instalat în această funcţie cu concursul grupării de la Cluj , dar cu autoritatea consolidată cu sprijinul mai marilor din partid, Geoană are avantajul capacităţilor sale diplomatice testate şi exersate atâta vreme în plan internaţional, dar şi la nivelul PSD. Capacitatea sa de dialog l-a adus în postura obţinerii şefiei PSD la doar patru ani de la intrarea sa în acest partid. Beneficiar al unui capital considerabil de încredere în rândul populaţiei, clădit pe prestaţia sa ca diplomat şi ministru al Afacerilor Externe, Mircea Geoană are ca obiectiv primordial accederea în turul doi al prezidenţialelor şi, apoi, câştigarea alegerilor prezidenţiale din acest an.
Născut într-o familie de militari, la Bucureşti, cu rădăcini de familie în judeţul Dolj, debutul carierei profesionale a lui Mircea Geoană nu anunţa nimic din diplomatul şi politicianul de mai târziu. Alege iniţial o formare practică ca student al facultăţii de Mecanică din cadrul Politehnicii Bucureşti, iar din 1987 urmeză şi cursurile facultăţii de Drept.
Un inginer ajuns diplomat
Prins de Revoluţie ca inginer constructor în domeniul energetic şi student la Drept, Geoană face un pas inspirat în 1990 când ia contact pentru prima dată cu zona diplomaţiei româneşti din postura de novice: referent pe relaţia cu Franţa, post dobândit în urma unui concurs.
Un concurs de împrejurări îl aduce în faţa şi atenţia lui Adrian Năstase, pe atunci ministru al Afacerilor Externe care îl ia sub aripa sa protectoare. Parcurge rapid o serie de trepte în ierarahia acestui minister. În 1991, Năstase l-a numit director al Direcţiei de Afaceri Europene (NATO, Comunitatea Europeană, OSCE, UE, Consiliul Europei), pentru ca, în acelaşi an, Geoană să conducă delegaţia română la Comitetul Înalţilor funcţionari ai OSCE.
După absolvirea Facultăţii de Drept, în 1993, a fost numit purtător de cuvânt al MAE, funcţie pe care a deţinut-o până în 1995. În 1994, Mircea Geoană a fost numit în funcţia de Director General pentru Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa, iar în 1995, în cea de Director General pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa.
Cariera diplomatică, capital de imagine pozitivă
Pe ultima sută de metri a guvernării Văcăroiu, Geoană este desemnat ambasadorul României la Washington, devenind cel mai tânăr reprezentant diplomatic al ţării într-un asemenea post. Prestaţia sa face să fie păstrat în post de noul preşedinte Emil Constantinescu. După victoria PDSR în alegerile din 2000, Năstase îşi găseşte protejatul în aceeaşi funcţie, dar îi face rapid loc în propriul guvern ca ministru al Afacerilor Externe.
Începe astfel perioada benefică pentru Geoană, sursă pentru capitalul de imagine şi încredere de mai târziu, el fiind unul dintre cei care au contribuit la aderarea şi acceptarea României în NATO în primavara lui 2004. Ca ministru de externe, Mircea Geoană a deţinut funcţia de Preşedinte în exerciţiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) în anul 2001, pentru ca patru ani mai târziu, să îndeplinească mandatul de reprezentant personal al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru Georgia. În 2004, Mircea Geoană a asigurat pentru câteva luni preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.
Carieră politică legată de PSD
Intrarea în politică o face în 2001 când devine social-democrat cu acte în regulă. Curând pentru colegii săi de partid devine clar faptul că noua achiziţie are propriile ambiţii politice. Este aruncat în 2004, mai mult de probă, în cursa pentru Primăria Capitalei, fiind învins atunci de Traian Băsescu. O nouă înfrângere cunoaşte Geoană în relaţia cu Băsescu şi la ultimele alegeri generale: tandemul făcut cu Năstase pentru funcţiile de premier, respectiv preşedinte pierde în faţa electoratului în favoarea perechii Băsescu-Tăriceanu.
Tot răul spre bine însă. Senator şi preşedinte al comisiei de politică externă pe linie parlamentară, Geoană profită de frământările postelectorale din PSD pentru a prelua, cu concursul grupului de la Cluj, conducerea acestei formaţiuni în cadrul Congresului din primăvara lui 2005. Prilejul se dovedeşte şi o ocazie pentru a-l pune la respect pe Iliescu, care din postura de candidat la şefia partidului cunoaşte o înfrângere usturătoare.
De asemenea, dobândeşte primul său mandat de senator uninominal în circumscripţia doljeană Dăbuleni.
Candidat la Cotroceni
Împins de la spate de liderii din teritoriu şi de conducerea partidului, Geoană devine după alegerile parlamentare partener de dialog pentru Traian Băsescu, răspunzând invitaţiei PDL de a face un guvern de coaliţie. Devine preşedinte al Senatului, funcţie obţinută la masa tratativelor cu democrat-liberalii conduşi de Emil Boc. În luna mai 2009, Mircea Geoană a fost desemnat de catre Consiliul National Lărgit al Alianţei PSD-PC drept candidatul Partidului Social Democrat pentru cursa prezidentială.
Asumarea de către PSD a sprijinirii candidaturii sale îi dă aripi, fiind repede perceput drept principalul contracandidat al actualului preşedinte al ţării.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Mircea Geoană
Data naşterii:14.07.1958
Locul naşterii: Bucureşti
Stare civilă: Căsătorit, doi copii
Profesie de bază: diplomat
Studii:
- 2005 - Academia de Studii Economice Bucureşti -doctorat în economie mondială
- 1999 - Harvard Business School - Program de dezvoltare managerială - Grupul Băncii Mondiale
- 1994 - NATO - Curs privind instituţiile democratice
- 1988 - 1993 - Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept
- 1991 - 1992 - Ecole Nationale d'Administration- Paris
- 1978 - 1983 - Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică
Carieră:
Funcţii publice şi profesionale:
- 2008 - prezent - Preşedinte al Senatului României
- 2005 - Reprezentant personal al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru Georgia
- 2000 - 2004 - Ministrul Afacerilor Externe
- 2001 - Preşedinte în exerciţiu al OSCE
- 1996 - 2000 - Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în SUA
- 1994 - 1995 - Director general în Ministerul Afacerilor Externe
- 1993 - 1995 - Purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe
- 1991 - 1994 - Director în Ministerul Afacerilor Externe
- 1983 - 1990 - Inginer, Trustul Energomontaj- Bucureşti
Funcţii politice
2004 - prezent - senator PSD
2004-2008 - preşedinte al Comisiei pentru Politică Externa a Senatului României, membru al Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană
ianuarie 2006 - prezent- co-preşedinte al Comitetului Internaţionalei Socialiste pentru Europa de Sud-Est
- 21 aprilie 2005 - prezent- preşedinte al Partidului Social Democrat
- 2001 - 2005 - Vicepreşedinte al Partidului Social Democrat
Alte activităţi de ordin civic:
Preşedinte al Institutului Aspen România
- Preşedinte de onoare al Asociaţiei George C. Marshall România
- Membru fondator al Clubului Harvard România-Moldova
- Membru fondator al Asociaţiei Foştilor Studenţi Români la ENA (Ecole Nationale d'Administration)
- Membru în Consiliul de Conducere al Institutului Aspen Italia
Sorin Oprescu
Candidatul independent Sorin Oprescu, un protejat al fostului preşedinte Ion Iliescu, poreclit "Profesorul" sau "Doctorul" în cercurile politice, este de profesie medic chirurg. Fostul senator PSD a intrat în cercul influent al oamenilor cu un cuvânt greu în politica post-revoluţionară încă de la bun început. Despre el s-a spus că a fost prieten cu Nicu Ceauşescu, fiul fostului dictator cu care a locuit la un moment dat geam în geam, pe strada Primăverii, şi căruia i-a oferit asistenţă medicală atunci când era bolnav. Cercuri apropaiate actualului primar al Capitalei susţineau la un moment dat că rivalitatea dintre el şi fostul premier Adrian Năstase îşi poate găsi rădăcinile înainte de 1989, când cei doi frecventau aceleaşi cercuri din structurile regimului comunist.
Medicul personal al lui Iliescu
Protejat de Nicolae Văcăroiu şi de Şerban Mihăilescu, asistat din umbră de Ion Iliescu, Oprescu a pătruns rapid în tainele politicii postdecembriste. Calitatea de medic personal al lui Ion Iliescu i-a facilitat şi cariera politică. A fost senator în perioada 2000-2008, a candidat în două rânduri fără succes pentru primăria Capitalei, odată împotriva lui Viorel Lis şi a două oară contra lui Traian Băsescu în 2004, fiind învins de acesta din urmă la o diferenţă foarte mică.
Pe linie de partid, Oprescu şi-a continuat în PSD diferendul său personal cu Adrian Năstase. În 2005, a candidat pentru funcţia de preşedinte executiv al PSD, dar a pierdut competiţia cu Năstase.
În iulie 2006, Oprescu a fost ales preşedintele filialei PSD Bucureşti. La Congresul din decembrie 2006 este învins în cursa pentru şefia PSD de către Mircea Geoană şi se retrage şi din funcţia de lider PSD Bucureşti, fiind înlocuit cu Marian Vanghelie. După un îndelung război de uzură purtat în interiorul partidului cu Mircea Geoană, totul a culminat cu scandalul numirii în postura de candidat al PSD pentru primăria Capitalei a lui Cristian Diaconescu.
Ultimul serviciu adus PSD-ului
Pe 21 aprilie 2008 Oprescu a demisionat din PSD, după ce a fost membru al acestui partid timp de 13 ani şi a început aventura politică de unul singur, candidând ca independent la Primăria Capitalei.
Câştigă în premieră din această postură scaunul de edil general al Bucureştiului, învingându-l pe "buldogul" democrat-liberal Vasile Blaga. Închide astfel gura tuturor contestatarilor săi care nu-l creditau cu nici o şansă şi reduce PSD la tăcere. Cu toate acestea, prestaţia sa la locale aduce la primele alegeri parlamentare uninominale un mare serviciu PSD-ului. Partidul lui Geoană obţine pentru prima dată supremaţia la nivelul Capitalei, bazin electoral prin tradiţie al dreptei, electoratul fidel lui Oprescu preferând să voteze cu social-democraţii decât cu democrat-liberalii reprofilaţi la doctrina popularilor europeni.
Între jurământul lui Hipocrate şi cariera politică
În plan profesional, caracterul său puternic şi gura sa slobodă i-au făcut o serie de probleme, pe care însă le-a depăşit. La începutul lui 2006, Oprescu a contestat public reformele din sănătate propuse de ministrul Eugen Nicolăescu. Medic de formaţie şi profesor universitar doctor, fost director al Spitalului Clinic Universitar Bucureşti si al Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", Oprescu a contestat şi legalitatea schimbării sale din funcţia de director de spital, iar decizia instanţei i-a dat dreptate.
A fost acuzat totuşi că după 15 ani de activitate la Spitalul Universitar a lăsat unitatea medicală cu datorii de miliarde de lei şi doar jumătate de corp de clădire renovat. Datoriile de sute de miliarde de lei acumulate de Spitalul Universitar sub directoratul lui Oprescu au ajuns subiect de anchetă la DNA. Cu toate acestea, s-a bucurat de aprecierea medicilor cu care a lucrat, dar şi a pacienţilor cu care a luat contact şi i-a tratat.
Puncte vulnerabile
În 2008, Sorin Oprescu a fost acuzat că şi-a falsificat dosarul pentru obţinerea titlului de profesor doctor universitar, făcând referire la lucrări care nu fuseseră publicate, dar Comisia de Etică a Facultăţii de Medicină l-a exonerat de orice vinovăţie. A fost de altfel preşedinte al Colegiului Medicilor din Bucureşti. Când a fost reales, în ianuarie 2008, s-a autosuspendat, pentru a păstra funcţia de senator.
Criticat pentru modul în care se împărţea între datoria unui om care a depus jurământul lui Hipocrate şi politică, senatorul Oprescu nu a făcut prea mulţi purici prin Parlament, el regăsindu-se frecvent în topul absenţilor nemotivat.
Oprescu a fost medicul care l-a îngrijit şi pe Corneliu Coposu, fost preşedinte PNŢCD. "Primul doctor al unui partid de stânga care a îngrijit un bătrân preşedinte al unui partid mai mult duşman decât rival", scria Oprescu pe blogul său în timpul campaniei electorale pentru obţinerea primăriei Capitalei la a treia încercare.
Îndepărtarea de "pacientul" Iliescu
În ziua in care a împlinit 56 de ani, Oprescu susţinea într-un interviu că "Spitalul Universitar este cea mai mare realizare a mea, după care vine Eliasul. Partea de politică am început să o gândesc după 40 de ani. Nu am fost niciodată tentat să renunţ la politică, dar câteodată mi se face acru în gură când văd instabilitatea oamenilor".
Împărţit între relaţia medic-pacient şi politician-primar, chirurgul Sorin Oprescu a ajuns ca în anul 2009 să facă eforturi în a se distanţa cât mai mult de unul dintre cei trataţi de el, Ion Iliescu, al cărui medic personal a fost timp de ani de zile. Totul pentru ca imaginea sa de "independent" care se antrenează pentru Cotroceni să nu fie "pătată" de fosta apartenenţă la PSD şi de legăturile cu un personaj politic de care o bună parte din electorat încă mai leagă coşmarul mineriadelor din anii '90 şi înăbuşirea manifestaţiilor studenţeşti din Piaţa Universităţii.
Totuşi, Oprescu îi datorează cariera politică lui Iliescu. Asta se vede şi în staff-ul de campanie cu care candidatul prezidenţial Oprescu s-a înconjurat. În el pot fi găsiţi tineri colaboratori din perioada campaniei electorale pentru Primărie, dar şi foşti social-democraţi cu "pedigree" precum un Octav Cozmâncă, alături chiar de foşti apropiaţi ai lui Adrian Năstase, precum sociologul şi fostul parlamentar PSD, Alin Theodorescu sau Anca Alexandrescu, consiliera personală a fostului premier social-democrat.
Medicina, o afacere
Oprescu nu este doar medic şi politician, este şi patron, tratând meseria în care s-a format şi ca pe o afacere. Împreună cu fratele sau, Dorin, cu fiul său, Mircea, şi cu Aurel Cătălin Galea, deţin în părţi egale "Academica Medical" - un centru medical de lux, situat într-o vilă cochetă din centrul Capitalei unde lucrează împreună cu medici, profesori universitari de la Spitalul Elias şi de la Spitalul Municipal. Pentru curioşi, "Academica" oferă consultaţii şi tratamente în peste 15 discipline medicale şi pune la dispoziţia pacienţilor săi echipamente de ultimă generaţie, inclusiv pentru intervenţii chirurgicale, după cum este prezentată pe propria pagina de internet. Investiţiile făcute de familia Oprescu şi asociatul lor depăşeau anul trecut suma de 3.000.000 de euro.
Pe linie familială, fratele sau, Dorin Oprescu, a fost subiectul mai multor scandaluri legate de gestionarea banilor de la OPNAJ, Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei şi Serviciilor Secrete.
Sorin Oprescu este de altfel un pretendent la Cotroceni atipic. Dacă restul contracandidaţilor săi cu "-escu" în coada numelui sunt familişti de frunte, Oprescu este divorţat de mai bine de 14 ani. Este totuşi bunic, având o nepoată din partea fiului său.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: OPRESCU SORIN
Data naşterii:7 noiembrie 1951
Locul naşterii: Bucureşti
Stare civilă:divorţat, un fiu
Profesie: medic
Studii:
1976, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală, Bucureşti
Decembrie 1978, Asistent universitar stagiar, prin concurs - Clinica Chirurgicală a Spitalului Clinic Brâncovenesc (prof.dr.Florian Mandache)
Noiembrie 1982, Asistent titular după susţinerea examenului de medic specialist chirurg
1981, Doctor în ştiinţe medicale - specialitatea chirurgie generală
1990, Medic primar chirurg la Clinica Chirurgie Digestivă Superioară Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
1996, Conferenţiar universitar al UMF "Carol Davila" Bucureşti
2000, Profesor universitar al UMF "Carol Davila" Bucureşti
Carieră:
Funcţii publice:
2008- prezent: primar general al Bucureştiului
iulie-dec.2000: viceprimar al Capitalei
1996-2000: consilier la Primăria Capitalei
1992-1993: consilier al ministrului Sănătăţii Iulian Mincu
Funcţii profesionale:
1999-2007: preşedintele Colegiului Medicilor Bucureşti
2001-2005: directorul Spitalului Elias
1994-2006: director al Spitalului Universitar de Urgenţă
1985-prezent: chirurg la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
1979-1984: chirurg stagiar la Spitalul Clinic Brâncovenesc Bucureşti
1978-1979: medic la Departamentul Aviaţiei Civile, Aeroportul "M. Kogălniceanu" Constanţa, prin repartiţie guvernamentală
Funcţii politice:
- Preşedinte PSD Bucureşti (2006)
- Vicepreşedinte PSD
- Senator în Senatul României (2000-2004 şi 2005-2008)
- Vicepreşedinte Comisia de Sănătate - Senatul României (2000-2004 şi 2005-2008)
Medicul personal al lui Iliescu
Protejat de Nicolae Văcăroiu şi de Şerban Mihăilescu, asistat din umbră de Ion Iliescu, Oprescu a pătruns rapid în tainele politicii postdecembriste. Calitatea de medic personal al lui Ion Iliescu i-a facilitat şi cariera politică. A fost senator în perioada 2000-2008, a candidat în două rânduri fără succes pentru primăria Capitalei, odată împotriva lui Viorel Lis şi a două oară contra lui Traian Băsescu în 2004, fiind învins de acesta din urmă la o diferenţă foarte mică.
Pe linie de partid, Oprescu şi-a continuat în PSD diferendul său personal cu Adrian Năstase. În 2005, a candidat pentru funcţia de preşedinte executiv al PSD, dar a pierdut competiţia cu Năstase.
În iulie 2006, Oprescu a fost ales preşedintele filialei PSD Bucureşti. La Congresul din decembrie 2006 este învins în cursa pentru şefia PSD de către Mircea Geoană şi se retrage şi din funcţia de lider PSD Bucureşti, fiind înlocuit cu Marian Vanghelie. După un îndelung război de uzură purtat în interiorul partidului cu Mircea Geoană, totul a culminat cu scandalul numirii în postura de candidat al PSD pentru primăria Capitalei a lui Cristian Diaconescu.
Ultimul serviciu adus PSD-ului
Pe 21 aprilie 2008 Oprescu a demisionat din PSD, după ce a fost membru al acestui partid timp de 13 ani şi a început aventura politică de unul singur, candidând ca independent la Primăria Capitalei.
Câştigă în premieră din această postură scaunul de edil general al Bucureştiului, învingându-l pe "buldogul" democrat-liberal Vasile Blaga. Închide astfel gura tuturor contestatarilor săi care nu-l creditau cu nici o şansă şi reduce PSD la tăcere. Cu toate acestea, prestaţia sa la locale aduce la primele alegeri parlamentare uninominale un mare serviciu PSD-ului. Partidul lui Geoană obţine pentru prima dată supremaţia la nivelul Capitalei, bazin electoral prin tradiţie al dreptei, electoratul fidel lui Oprescu preferând să voteze cu social-democraţii decât cu democrat-liberalii reprofilaţi la doctrina popularilor europeni.
Între jurământul lui Hipocrate şi cariera politică
În plan profesional, caracterul său puternic şi gura sa slobodă i-au făcut o serie de probleme, pe care însă le-a depăşit. La începutul lui 2006, Oprescu a contestat public reformele din sănătate propuse de ministrul Eugen Nicolăescu. Medic de formaţie şi profesor universitar doctor, fost director al Spitalului Clinic Universitar Bucureşti si al Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", Oprescu a contestat şi legalitatea schimbării sale din funcţia de director de spital, iar decizia instanţei i-a dat dreptate.
A fost acuzat totuşi că după 15 ani de activitate la Spitalul Universitar a lăsat unitatea medicală cu datorii de miliarde de lei şi doar jumătate de corp de clădire renovat. Datoriile de sute de miliarde de lei acumulate de Spitalul Universitar sub directoratul lui Oprescu au ajuns subiect de anchetă la DNA. Cu toate acestea, s-a bucurat de aprecierea medicilor cu care a lucrat, dar şi a pacienţilor cu care a luat contact şi i-a tratat.
Puncte vulnerabile
În 2008, Sorin Oprescu a fost acuzat că şi-a falsificat dosarul pentru obţinerea titlului de profesor doctor universitar, făcând referire la lucrări care nu fuseseră publicate, dar Comisia de Etică a Facultăţii de Medicină l-a exonerat de orice vinovăţie. A fost de altfel preşedinte al Colegiului Medicilor din Bucureşti. Când a fost reales, în ianuarie 2008, s-a autosuspendat, pentru a păstra funcţia de senator.
Criticat pentru modul în care se împărţea între datoria unui om care a depus jurământul lui Hipocrate şi politică, senatorul Oprescu nu a făcut prea mulţi purici prin Parlament, el regăsindu-se frecvent în topul absenţilor nemotivat.
Oprescu a fost medicul care l-a îngrijit şi pe Corneliu Coposu, fost preşedinte PNŢCD. "Primul doctor al unui partid de stânga care a îngrijit un bătrân preşedinte al unui partid mai mult duşman decât rival", scria Oprescu pe blogul său în timpul campaniei electorale pentru obţinerea primăriei Capitalei la a treia încercare.
Îndepărtarea de "pacientul" Iliescu
În ziua in care a împlinit 56 de ani, Oprescu susţinea într-un interviu că "Spitalul Universitar este cea mai mare realizare a mea, după care vine Eliasul. Partea de politică am început să o gândesc după 40 de ani. Nu am fost niciodată tentat să renunţ la politică, dar câteodată mi se face acru în gură când văd instabilitatea oamenilor".
Împărţit între relaţia medic-pacient şi politician-primar, chirurgul Sorin Oprescu a ajuns ca în anul 2009 să facă eforturi în a se distanţa cât mai mult de unul dintre cei trataţi de el, Ion Iliescu, al cărui medic personal a fost timp de ani de zile. Totul pentru ca imaginea sa de "independent" care se antrenează pentru Cotroceni să nu fie "pătată" de fosta apartenenţă la PSD şi de legăturile cu un personaj politic de care o bună parte din electorat încă mai leagă coşmarul mineriadelor din anii '90 şi înăbuşirea manifestaţiilor studenţeşti din Piaţa Universităţii.
Totuşi, Oprescu îi datorează cariera politică lui Iliescu. Asta se vede şi în staff-ul de campanie cu care candidatul prezidenţial Oprescu s-a înconjurat. În el pot fi găsiţi tineri colaboratori din perioada campaniei electorale pentru Primărie, dar şi foşti social-democraţi cu "pedigree" precum un Octav Cozmâncă, alături chiar de foşti apropiaţi ai lui Adrian Năstase, precum sociologul şi fostul parlamentar PSD, Alin Theodorescu sau Anca Alexandrescu, consiliera personală a fostului premier social-democrat.
Medicina, o afacere
Oprescu nu este doar medic şi politician, este şi patron, tratând meseria în care s-a format şi ca pe o afacere. Împreună cu fratele sau, Dorin, cu fiul său, Mircea, şi cu Aurel Cătălin Galea, deţin în părţi egale "Academica Medical" - un centru medical de lux, situat într-o vilă cochetă din centrul Capitalei unde lucrează împreună cu medici, profesori universitari de la Spitalul Elias şi de la Spitalul Municipal. Pentru curioşi, "Academica" oferă consultaţii şi tratamente în peste 15 discipline medicale şi pune la dispoziţia pacienţilor săi echipamente de ultimă generaţie, inclusiv pentru intervenţii chirurgicale, după cum este prezentată pe propria pagina de internet. Investiţiile făcute de familia Oprescu şi asociatul lor depăşeau anul trecut suma de 3.000.000 de euro.
Pe linie familială, fratele sau, Dorin Oprescu, a fost subiectul mai multor scandaluri legate de gestionarea banilor de la OPNAJ, Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei şi Serviciilor Secrete.
Sorin Oprescu este de altfel un pretendent la Cotroceni atipic. Dacă restul contracandidaţilor săi cu "-escu" în coada numelui sunt familişti de frunte, Oprescu este divorţat de mai bine de 14 ani. Este totuşi bunic, având o nepoată din partea fiului său.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: OPRESCU SORIN
Data naşterii:7 noiembrie 1951
Locul naşterii: Bucureşti
Stare civilă:divorţat, un fiu
Profesie: medic
Studii:
1976, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală, Bucureşti
Decembrie 1978, Asistent universitar stagiar, prin concurs - Clinica Chirurgicală a Spitalului Clinic Brâncovenesc (prof.dr.Florian Mandache)
Noiembrie 1982, Asistent titular după susţinerea examenului de medic specialist chirurg
1981, Doctor în ştiinţe medicale - specialitatea chirurgie generală
1990, Medic primar chirurg la Clinica Chirurgie Digestivă Superioară Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
1996, Conferenţiar universitar al UMF "Carol Davila" Bucureşti
2000, Profesor universitar al UMF "Carol Davila" Bucureşti
Carieră:
Funcţii publice:
2008- prezent: primar general al Bucureştiului
iulie-dec.2000: viceprimar al Capitalei
1996-2000: consilier la Primăria Capitalei
1992-1993: consilier al ministrului Sănătăţii Iulian Mincu
Funcţii profesionale:
1999-2007: preşedintele Colegiului Medicilor Bucureşti
2001-2005: directorul Spitalului Elias
1994-2006: director al Spitalului Universitar de Urgenţă
1985-prezent: chirurg la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
1979-1984: chirurg stagiar la Spitalul Clinic Brâncovenesc Bucureşti
1978-1979: medic la Departamentul Aviaţiei Civile, Aeroportul "M. Kogălniceanu" Constanţa, prin repartiţie guvernamentală
Funcţii politice:
- Preşedinte PSD Bucureşti (2006)
- Vicepreşedinte PSD
- Senator în Senatul României (2000-2004 şi 2005-2008)
- Vicepreşedinte Comisia de Sănătate - Senatul României (2000-2004 şi 2005-2008)
George Crin Laurenţiu Antonescu
Crin Antonescu, pe numele său întreg George Crin Laurenţiu Antonescu, se luptă în prezent cu crearea imaginii de "Obama al României", din postura candidatului cu cea mai mică vizibilitate, un hadicap pe care în ultima vreme a încercat să-l compenseze prin diverse luări de poziţie şi acţiuni precum iniţierea moţiunii de cenzură care a provocat căderea guvernul Boc II, sau propunerea unui guvern de tehnocraţi cu un independent premier, primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Cu o campanie care împrumută elemente din filonul american, discurs de Casă Albă, campanie de strângere de fonduri pentru susţinerea propriiei sale campanii, un trecut nepătat de acuzaţii de corupţie, dar umbrit de lipsa de activitate şi iniţiativă parlamentară, având în spate un partid care acum poate să strângă roadele neangajării sale la guvernarea din ultimul an, Antonescu se anunţă o concurenţă serioasă pentru Mircea Geoană în turul întâi şi posibil pentru Traian Băsescu dacă accede în cea de-a doua rundă electorală pentru Cotroceni
La prima vedere, nimic din ceea ce reprezenta Antonescu la începutul acestui an nu părea a provoca dureri de cap principalilor săi contracandidaţi. Cu un comportament considerat mai mult boem, fostul rebel cu plete nu a avut o carieră fulminantă în politica dâmboviţeană. Ca şi Traian Băsescu, liderul liberal şi-a sacrificat la rândul său cariera profesională, cea de profesor de istorie, pe altarul mai îmbietor al politicii. Cu toate acestea, după 20 de ani de politică românească numele Crin Antonescu nu a fost atins de nici un scandal de corupţie sau de altă natură, singurul său călcâi vulnerabil fiind relaţia de prietenie cultivată cu controversatul om de afaceri şi lider liberal Dinu Patriciu, care nu de puţine ori i-a dus titulatura de "om al mogulului".
Perioada "boemă": Gruparea radicalilor liberali
Politician licenţiat în istorie-filosofie, cu cea mai scurtă declaraţie de avere dintre pretendenţii la fotoliul prezidenţial din Cotroceni, Antonescu şi-a făcut debutul în politică ca liberal, fiind cunoscut în anii '90 ca membru al aşa-zisului grup al radicalilor din acest partid format printre alţii din Dinu Patriciu, Horia Rusu, Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă şi, mai târziu, actualul secund la cârma PNL, Ludovic Orban.
Intrat în politică în 1990, Antonescu s-a implicat în procesul de unificare al curentului liberal. În 1992 protestează împotriva ieşirii PNL din Convenţia Democratică şi intră în Partidul Alianţei Civice, recent înfiinţat, care era membru în CDR pe listele căreia obţine şi primul mandat de deputat. În anul 1993 din PAC s-a desprins Grupul Civic-Liberal. Din acest grup politic ce milita pentru unificarea liberală mai făceau parte, printre alţii, Stelian Tanase, Crin Antonescu, Alexandru Paleologu, Călin Anastasiu, Dan Grigore, Alexandru Popovici şi Ioan Ghişe. A urmat unificarea cu PL`93. În anul 1995 se desprinde din PL`93, Grupul Politic Liberal, din care au făcut parte Crin Antonescu, Stelian Tanase, Dan Grigore, Alexandru Paleologu, Valeriu Stoica şi alti numeroşi senatori şi deputaţi. Are loc unificarea cu PNL, Crin Antonescu primind funcţia de vicepreşedinte a acestui partid.
Oratoria ca practică legislativă
De altfel, Antonescu avea să dovedească o preferinţă pentru funcţiile politice în dauna celor executive sau parlamentare. Dacă la nivel guvernamental a ocupat doar funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, fiind coleg de cabinet cu actualul său rival Traian Băsescu în timpul guvernării CDR, pe linie legislativă Antonescu a tot ocupat mandate de parlamentar încă din 1992, după o încercare eşuată în 1990 de a câştiga un loc de deputat în cadrul primului Parlament post-Revoluţie.
Cariera sa de parlamentar nu a adus prea multe contribuţii activităţii legislative fiind cunoscut mai mult pentru talentul său de orator şi pentru desele sale absenţe de la lucrările din plen sau din comisiile de specialitate ale Parlamentului, dreptul de iniţiativă a unor proiecte de lege fiind de cele mai multe ori sacrificat pe altarul politicii de partid şi retoricii, eliberate însă de clişeele unui limbaj de lemn folosit de alţi colegi contemporani de "suferinţă". Este mai curând preocupat de atribuţiile şi implicaţiile politice ale funcţiilor de lider al grupului deputaţilor liberali şi de vicepreşedinte al Senatului, pe care a deţinut-o până mai acum o lună când a renunţat la ea, invocând faptul că nu doreşte să fie acuzat că se foloseşte de acest post şi de banii publici.
Ca ministru cederist s-a remarcat totuşi prin promovarea legii tineretului şi sportului prin care era introdusă renta viageră pentru sportivii de performanţă şi erau mărite primele pentru sportivi.
Prestaţia sa modestă ca parlamentar în legislatura 2004-2008 este marcată şi de decesul subit al soţiei sale suferinde de cancer. În 2004, ramâne văduv şi tată al unei fetiţe de 10 ani. Totuşi, evoluţia sa în legislativ a fost sancţionată de electorat la primele alegeri uninominale din toamna anului trecut. Obţine numai 20% din voturile colegiului uninominal din Sectorul 1 al Capitalei unde a concurat, dar câştigă mandatul de senator dorit în urma procesului de redistribuire.
Opozantul de serviciu
Pe linie de partid, timp de 14 ani se mulţumeşte cu funcţia de vicepreşedinte PNL, dar vocea sa devine din ce în ce mai ascultată în interiorul acestui partid, marcat de âcrize intestine şi măcinat de conflicte interne. Nu o dată intră la rândul său în polemici şi disensiuni cu diverşi conducători ai acestui partid, fiind de altfel perceput ca un exponent al aripii radicale a partidului. S-a opus ieşirii PNL din CDR în 1996, nu l-a primit cu braţele deschise pe Theodor Stolojan ca lider de partid, privindu-l ca pe un "om al stângii" şi un apropiat al lui Ion Iliescu. Din 2005 a făcut opinie separată în partid, fiind un aprig opozant al noului preşedinte, Călin Popescu Tăriceanu şi al acţiunilor acestuia ca lider politic şi premier.
Nu s-a remarcat nici ca un susţinător al alianţei D.A. parafate cu PD-ul lui Traian Băsescu. Cu un lider de partid încorsetat de rigorile postului de premier, Antonescu îşi va clădi în perioada 2005-2008 imaginea de principala voce liberală care se opune tentativelor lui Traian Băsescu de întărire a autorităţii prezidenţiale prin formarea unui mare partid prezidenţial sau prin propunerile de revizuire a Constituţiei şi regimului politic.
"A treia cale şi moştenirea lui Tăriceanu"
În ciuda divergenţelor, Antonescu îl va sprijini pe Tăriceanu în războiul de uzură pe care acesta l-a purtat cu Băsescu după destrămarea Alianţei D.A., dar îl va face pe fostul premier liberal să plătească oalele sparte ale acestei colaborări cu funcţia de preşedinte al partidului, deşi acesta avea să obţină la alegerile parlamentare din 2008 cel mai bun scor electoral al PNL din ultimii 20 de ani.
La ultimul Congres, colegii săi de partid au ales însă "A treia cale", sintagmă sub care era perceput Antonescu, în comparaţie cu scenariul păstrarii lui Tăriceanu în fruntea PNL şi eventuala revenire a lui Stolojan în partid.
Instalat în fruntea PNL cu aportul lui Ludovic Orban şi a unor lideri de filiale nemulţumiţi de centralizarea actului decizional de către fostul lider de partid, Antonescu s-a erijat rapid drept primul candidat la preşedinţie. În iulie îşi lansează programul prezidenţial intitulat "E în puterea noastră să schimbăm puterea lor". Dator câştigării şefiei partidului cu un discurs anti-Băsescu, liderul liberal a pus în ultimele nouă luni toate tunurile pe actualul ocupant al scaunului prezidenţial de la Cotroceni.
Dator este Antonescu şi lui Tăriceanu care i-a lăsat moştenire un partid cu rezultate electorale excelente şi scos de la guvernare la momentul oportun. În prezent, decizia lui Tăriceanu de a băga partidul în Opoziţie după alegerile uninominale a fost cât se poate de benefică pentru PNL din punct de vedere electoral: actualul guvern, girat de preşedintele Băsescu, s-a confruntat cu criza economică, cu greve şi proteste sindicale, imaginea Executivului Boc fiind erodată şi influenţând lent, dar negativ, şi cota de încredere a electoratului în actualul preşedinte Traian Băsescu.
Propunerea Iohannis
Antonescu a căutat să profite şi de implicaţiile alianţei PSD cu PDL la guvernare. Folosindu-se de attu-ul său personal, discursul critic şi virulent, liderul PNL a putut să-şi construiască în primele nouă luni o retorică eficientă la adresa celor doi contracanditaţi, Traian Băsescu şi social-democratul Mircea Geoană.
Trecerea PSD în opoziţie şi relativa pasivitate a acesui partid în relaţia cu Cotroceniul, i-au permis temporar lui Antonescu să devină vioara întâi a Opoziţiei: el a fost cel care a promovat necesitatea unei noi moţiuni de cenzură, reuşind să ralieze UDMR şi PSD la eforturile sale de debarcare a guvernului Boc II şi tot el a preluat iniţiativa şi după votul de blam dat de Parlament, propunând un guvern de tehnocraţi şi scoţând din joben o nominalizare de premier independent care s-a bucurat de asentimentul şi beneficiază încă de sprijinul PSD, UDMR şi al grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Klaus Iohannis.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Crin Antonescu
Data naşterii: 21 septembrie 1959
Locul naşterii: Tulcea
Stare civilă: proaspăt căsătorit după o perioadă de văduvie, o fiică din prima căsătorie
Profesia: politician, fost profesor de istorie
Studii
- Este doctorand al Universităţii Bucureşti
- A absolvit în 1985 Facultatea de Istorie Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti
Carieră:
Activitate profesională
- Din august 1989, timp de aproape un an, activează ca muzeograf, iar după Revoluţie se întoarce la catedră.
- În 1985 îşi începe cariera de profesor. Este repartizat în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui. Se mută apoi mai aproape de casă şi predă în comuna Niculiţei, judeţul Tulcea.
Funcţii publice
- 1997 - 2000 - ministru al Tineretului şi Sportului
Cariera politică
mai 2009 - desemnat oficial candidat PNL la alegerile prezidenţiale
martie 2009- preşedinte al PNL
decembrie 2008 - septembrie 2009 - vicepreşedinte al Senatului
nov. 2008- senator PNL
februarie 2000 - purtător de cuvant al PNL
2000- 2008- lider al Grupului Parlamentar Liberal din Camera Deputaţilor
1995- 2007 - vicepreşedinte PNL
1996 - 1997 - liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor
1992-2008 - deputat PNL
1990 - membru PNL, lider din acelaşi an al organizaţiei liberale din Tulcea
Etichete pentru acest articol » alegeri prezidentiale , Crin Antonescu
La prima vedere, nimic din ceea ce reprezenta Antonescu la începutul acestui an nu părea a provoca dureri de cap principalilor săi contracandidaţi. Cu un comportament considerat mai mult boem, fostul rebel cu plete nu a avut o carieră fulminantă în politica dâmboviţeană. Ca şi Traian Băsescu, liderul liberal şi-a sacrificat la rândul său cariera profesională, cea de profesor de istorie, pe altarul mai îmbietor al politicii. Cu toate acestea, după 20 de ani de politică românească numele Crin Antonescu nu a fost atins de nici un scandal de corupţie sau de altă natură, singurul său călcâi vulnerabil fiind relaţia de prietenie cultivată cu controversatul om de afaceri şi lider liberal Dinu Patriciu, care nu de puţine ori i-a dus titulatura de "om al mogulului".
Perioada "boemă": Gruparea radicalilor liberali
Politician licenţiat în istorie-filosofie, cu cea mai scurtă declaraţie de avere dintre pretendenţii la fotoliul prezidenţial din Cotroceni, Antonescu şi-a făcut debutul în politică ca liberal, fiind cunoscut în anii '90 ca membru al aşa-zisului grup al radicalilor din acest partid format printre alţii din Dinu Patriciu, Horia Rusu, Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă şi, mai târziu, actualul secund la cârma PNL, Ludovic Orban.
Intrat în politică în 1990, Antonescu s-a implicat în procesul de unificare al curentului liberal. În 1992 protestează împotriva ieşirii PNL din Convenţia Democratică şi intră în Partidul Alianţei Civice, recent înfiinţat, care era membru în CDR pe listele căreia obţine şi primul mandat de deputat. În anul 1993 din PAC s-a desprins Grupul Civic-Liberal. Din acest grup politic ce milita pentru unificarea liberală mai făceau parte, printre alţii, Stelian Tanase, Crin Antonescu, Alexandru Paleologu, Călin Anastasiu, Dan Grigore, Alexandru Popovici şi Ioan Ghişe. A urmat unificarea cu PL`93. În anul 1995 se desprinde din PL`93, Grupul Politic Liberal, din care au făcut parte Crin Antonescu, Stelian Tanase, Dan Grigore, Alexandru Paleologu, Valeriu Stoica şi alti numeroşi senatori şi deputaţi. Are loc unificarea cu PNL, Crin Antonescu primind funcţia de vicepreşedinte a acestui partid.
Oratoria ca practică legislativă
De altfel, Antonescu avea să dovedească o preferinţă pentru funcţiile politice în dauna celor executive sau parlamentare. Dacă la nivel guvernamental a ocupat doar funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului, fiind coleg de cabinet cu actualul său rival Traian Băsescu în timpul guvernării CDR, pe linie legislativă Antonescu a tot ocupat mandate de parlamentar încă din 1992, după o încercare eşuată în 1990 de a câştiga un loc de deputat în cadrul primului Parlament post-Revoluţie.
Cariera sa de parlamentar nu a adus prea multe contribuţii activităţii legislative fiind cunoscut mai mult pentru talentul său de orator şi pentru desele sale absenţe de la lucrările din plen sau din comisiile de specialitate ale Parlamentului, dreptul de iniţiativă a unor proiecte de lege fiind de cele mai multe ori sacrificat pe altarul politicii de partid şi retoricii, eliberate însă de clişeele unui limbaj de lemn folosit de alţi colegi contemporani de "suferinţă". Este mai curând preocupat de atribuţiile şi implicaţiile politice ale funcţiilor de lider al grupului deputaţilor liberali şi de vicepreşedinte al Senatului, pe care a deţinut-o până mai acum o lună când a renunţat la ea, invocând faptul că nu doreşte să fie acuzat că se foloseşte de acest post şi de banii publici.
Ca ministru cederist s-a remarcat totuşi prin promovarea legii tineretului şi sportului prin care era introdusă renta viageră pentru sportivii de performanţă şi erau mărite primele pentru sportivi.
Prestaţia sa modestă ca parlamentar în legislatura 2004-2008 este marcată şi de decesul subit al soţiei sale suferinde de cancer. În 2004, ramâne văduv şi tată al unei fetiţe de 10 ani. Totuşi, evoluţia sa în legislativ a fost sancţionată de electorat la primele alegeri uninominale din toamna anului trecut. Obţine numai 20% din voturile colegiului uninominal din Sectorul 1 al Capitalei unde a concurat, dar câştigă mandatul de senator dorit în urma procesului de redistribuire.
Opozantul de serviciu
Pe linie de partid, timp de 14 ani se mulţumeşte cu funcţia de vicepreşedinte PNL, dar vocea sa devine din ce în ce mai ascultată în interiorul acestui partid, marcat de âcrize intestine şi măcinat de conflicte interne. Nu o dată intră la rândul său în polemici şi disensiuni cu diverşi conducători ai acestui partid, fiind de altfel perceput ca un exponent al aripii radicale a partidului. S-a opus ieşirii PNL din CDR în 1996, nu l-a primit cu braţele deschise pe Theodor Stolojan ca lider de partid, privindu-l ca pe un "om al stângii" şi un apropiat al lui Ion Iliescu. Din 2005 a făcut opinie separată în partid, fiind un aprig opozant al noului preşedinte, Călin Popescu Tăriceanu şi al acţiunilor acestuia ca lider politic şi premier.
Nu s-a remarcat nici ca un susţinător al alianţei D.A. parafate cu PD-ul lui Traian Băsescu. Cu un lider de partid încorsetat de rigorile postului de premier, Antonescu îşi va clădi în perioada 2005-2008 imaginea de principala voce liberală care se opune tentativelor lui Traian Băsescu de întărire a autorităţii prezidenţiale prin formarea unui mare partid prezidenţial sau prin propunerile de revizuire a Constituţiei şi regimului politic.
"A treia cale şi moştenirea lui Tăriceanu"
În ciuda divergenţelor, Antonescu îl va sprijini pe Tăriceanu în războiul de uzură pe care acesta l-a purtat cu Băsescu după destrămarea Alianţei D.A., dar îl va face pe fostul premier liberal să plătească oalele sparte ale acestei colaborări cu funcţia de preşedinte al partidului, deşi acesta avea să obţină la alegerile parlamentare din 2008 cel mai bun scor electoral al PNL din ultimii 20 de ani.
La ultimul Congres, colegii săi de partid au ales însă "A treia cale", sintagmă sub care era perceput Antonescu, în comparaţie cu scenariul păstrarii lui Tăriceanu în fruntea PNL şi eventuala revenire a lui Stolojan în partid.
Instalat în fruntea PNL cu aportul lui Ludovic Orban şi a unor lideri de filiale nemulţumiţi de centralizarea actului decizional de către fostul lider de partid, Antonescu s-a erijat rapid drept primul candidat la preşedinţie. În iulie îşi lansează programul prezidenţial intitulat "E în puterea noastră să schimbăm puterea lor". Dator câştigării şefiei partidului cu un discurs anti-Băsescu, liderul liberal a pus în ultimele nouă luni toate tunurile pe actualul ocupant al scaunului prezidenţial de la Cotroceni.
Dator este Antonescu şi lui Tăriceanu care i-a lăsat moştenire un partid cu rezultate electorale excelente şi scos de la guvernare la momentul oportun. În prezent, decizia lui Tăriceanu de a băga partidul în Opoziţie după alegerile uninominale a fost cât se poate de benefică pentru PNL din punct de vedere electoral: actualul guvern, girat de preşedintele Băsescu, s-a confruntat cu criza economică, cu greve şi proteste sindicale, imaginea Executivului Boc fiind erodată şi influenţând lent, dar negativ, şi cota de încredere a electoratului în actualul preşedinte Traian Băsescu.
Propunerea Iohannis
Antonescu a căutat să profite şi de implicaţiile alianţei PSD cu PDL la guvernare. Folosindu-se de attu-ul său personal, discursul critic şi virulent, liderul PNL a putut să-şi construiască în primele nouă luni o retorică eficientă la adresa celor doi contracanditaţi, Traian Băsescu şi social-democratul Mircea Geoană.
Trecerea PSD în opoziţie şi relativa pasivitate a acesui partid în relaţia cu Cotroceniul, i-au permis temporar lui Antonescu să devină vioara întâi a Opoziţiei: el a fost cel care a promovat necesitatea unei noi moţiuni de cenzură, reuşind să ralieze UDMR şi PSD la eforturile sale de debarcare a guvernului Boc II şi tot el a preluat iniţiativa şi după votul de blam dat de Parlament, propunând un guvern de tehnocraţi şi scoţând din joben o nominalizare de premier independent care s-a bucurat de asentimentul şi beneficiază încă de sprijinul PSD, UDMR şi al grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Klaus Iohannis.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Crin Antonescu
Data naşterii: 21 septembrie 1959
Locul naşterii: Tulcea
Stare civilă: proaspăt căsătorit după o perioadă de văduvie, o fiică din prima căsătorie
Profesia: politician, fost profesor de istorie
Studii
- Este doctorand al Universităţii Bucureşti
- A absolvit în 1985 Facultatea de Istorie Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti
Carieră:
Activitate profesională
- Din august 1989, timp de aproape un an, activează ca muzeograf, iar după Revoluţie se întoarce la catedră.
- În 1985 îşi începe cariera de profesor. Este repartizat în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui. Se mută apoi mai aproape de casă şi predă în comuna Niculiţei, judeţul Tulcea.
Funcţii publice
- 1997 - 2000 - ministru al Tineretului şi Sportului
Cariera politică
mai 2009 - desemnat oficial candidat PNL la alegerile prezidenţiale
martie 2009- preşedinte al PNL
decembrie 2008 - septembrie 2009 - vicepreşedinte al Senatului
nov. 2008- senator PNL
februarie 2000 - purtător de cuvant al PNL
2000- 2008- lider al Grupului Parlamentar Liberal din Camera Deputaţilor
1995- 2007 - vicepreşedinte PNL
1996 - 1997 - liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor
1992-2008 - deputat PNL
1990 - membru PNL, lider din acelaşi an al organizaţiei liberale din Tulcea
Etichete pentru acest articol » alegeri prezidentiale , Crin Antonescu
Traian Băsescu
Adulat în PDL, contestat şi criticat de restul partidelor politice, acuzat de toate relele posibile, de la demagogie la tendinţe autoritare ca şef de stat, Traian Băsescu este singurul din pretendenţii la un mandat prezidenţial deja dat ca sigur în turul doi. În prezent încearcă să atingă performanţa lui Ion Iliescu, singurul preşedinte postdecembrist cu două mandate consecutive. Adeptul unui limbaj neconformist, dar cu mare priză la public, Băsescu a fost cel care în 2004 căina electoratul că are de ales pentru Cotroceni între doi exponenţi ai fostului regim comunist: el şi Adrian Năstase.
Câştigarea Primăriei Capitalei i-a adus cota de vizibilitate actuală, iar titulatura de "marinar" aruncată peiorativ de rivalii săi politici pare a nu-l fi deranjat niciodată, dat fiind experinţa sa de comandant de navă înainte de 1989. Stilul său direct şi lipsit de diplomaţie l-a făcut să aibă mulţi adversari politici şi nici nu i-a servit pentru digerarea unui mandat prezidenţial liniştit. Spune despre sine că este un preşedinte "jucător " - adică un preşedinte implicat în problemele românilor, nu unul spectator". Această implicare i-a adus atât succesul în alegeri, cât şi multe critici din partea unor politicieni şi a unor analişti politici care l-au acuzat de încălcarea prevederilor constituţionale în ce priveşte amestecul în viaţa politică.
Este primul preşedinte al României suspendat din funcţie de Parlament la 16 aprilie 2007 pentru încălcări ale Constituţiei. Este însă reconfirmat în funcţia de preşedinte printr-un referendum naţional, la 19 mai 2007. Apreciat drept un om conflictual care are nevoie de diferende pentru a creşte în ochii electoratului, Băsescu rămâne cel mai combativ candidat în cursa pentru Cotroceni, controversat şi condamnabil în ochii celorlaţi contracandidaţi, cu priză la public şi abonat la băile de mulţime.
Trecut marinăresc
Marinar ca formaţie, în anul Revoluţiei ocupa poziţia de şef al Agenţiei NAVROM din Anvers, fiind apoi promovat director al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Cariera sa în forţele navale şi comerţul exterior avea să ofere subiect de speculaţii şi acuzaţii despre natura relaţiilor sale cu fosta Securitate. Grupul pentru Investigaţii Politice l-a acuzat de colaborare cu Securitatea, invocând existenţa unui registru cu persoanele din rândul PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitatea", document în care figura şi numele şefului statului. Membrii Colegiului CNSAS au stins ulterior scandalul anunţând că nu există niciun dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Preferinţă pentru funcţii publice
Intrat în politică încă de la începutul anilor '90, Traian Băsescu a trebuit să se mulţumească o vreme cu activarea în eşalonul doi al structurilor guvernamentale. Spre deosebire de Crin Antonescu şi chiar Mircea Geoană, Băsescu a preferat funcţiile publice în diferite guverne în dauna activităţii parlamentare.
În primul Cabinet Roman a deţinut funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. Este propulsat rapid ca ministru al Transporturilor în cadrul aceluiaşi Executiv, el reuşind o nouă excepţie de la regulă: supravieţuirea în acest post de-a lungul mai multor guverne şi schimbări de putere, inclusiv în perioada CDR.
Tentativă de suspendare a preşedintelui Ion Iliescu
Ca orientare doctrinară, debutul în politica post-decembristă îl face în Frontul Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu. Căderea Guvernului Roman, în urma mineriadei din septembrie 1991, a provocat falia dintre el şi Iliescu care avea să se adâncească de-a lungul vremii.
Împreună cu Petre Roman şi alţi fesenişti, Băsescu pune bazele unei alte formaţiuni politice, Partidul Democrat, care se reclamă de doctrină social-democrată. Este ales pe listele acestei formaţiuni ca deputat de Vaslui şi se remarcă prin zelul cu care susţine o iniţiativă eşuată de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu. Peste un deceniu însă, Iliescu avea să-i plătească afrontul din trecut cu aceeaşi monedă, susţinând efortul "coaliţiei celor 322" de suspendare a noului şef de stat.
În 1996, îşi testează capacităţile organizatorice coordonând campania lui Petre Roman pentru alegerile prezidenţiale. În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin, PD îşi manifestă sprijinul pentru candidatura reprezentantului dreptei, Emil Constantinescu. Drept recompensă, PDL este cooptat în noul guvern CDR, iar Băsescu se va dovedi de neclintit din funcţia de ministru al Transporturilor, în timp ce Cabinetele Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu se vor succeda unul după altul. Principala sa realizare în acea perioada este taxa de drum care îi poartă numele. În plină inflaţie, devine celebru cu plăcuţele stradale inscripţionate şi amenajate pe fiecare drum: "Aici sunt banii dumneavoastră".
Bucureştiul, sub semnul ardeiului
În 2000, Bucureştiul, fief tradiţional al dreptei politice, este martorul unui paradox: Băsescu, un reprezent al stângii, câştigă mandatul de Primar General. În campania electorală semnul electoral al lui Traian Băsescu a fost un ardei iute însoţit de mesaje scurte şi percutante de tipul "Atenţie, vin la Primărie", sau "Capitala este treaba mea. Treaba ta este să votezi". Întreaga campanie i-a adus succes în competiţia pentru primărie.
Îşi urcă însă rapid în cap societatea civilă şi ONG-urile de profil după iniţierea operaţiunii de colectare şi limitare a numărului de cîini vagabonzi. Chioşcarii de prin pieţe îi pronunţă numele cu obidă, după ce Băsescu trece la demolarea tarabelor neautorizate la nivelul întregii capitale. Caracterul său conflictual începe să-şi arate semnele. În tot timpul mandatului său de edil al Bucureştiului poartă un permanent război de uzură cu membrii Consiliului General dominat şi controlat de PSD pe care îl foloseşte drept carne de tun pentru justificarea nerealizărilor propriului mandat.
Colaborarea cu Stoica şi Stolojan, bula de oxigen pentru PD
Tot în 2000 devine şi presedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti, iar în 2001 provoacă debarcarea din funcţia de lider de partid a lui Petre Roman invocând scăderea formaţiunii la doar şapte procente sub conducerea fostului tovarăş de drum politic. Este ales lider al PD şi reuşeşte, cu concursul liberalilor Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, să redreseze treptat partidul intrat pe mâinile sale.
În 2003, împreună cu Stolojan şi Stoica pune bazele proiectului Alianţei D.A. Cu aportul PNL, Băsescu reuşeşte să obţină la alegerile locale din 2004 reconfirmarea ca primar al Capitalei. Îşi regizează inteligent retragerea din acestă funcţie pentru a candida la Cotroceni după scena lacrimogenă a retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidenţială. Cei doi organizează o conferinţă de presă comună în care Traian Băsescu îşi exprimă compasiunea pentru Theodor Stolojan şi plânge în prime time. Imaginea, inedită în politica românească, face rapid înconjurul ţării prin intermediul televiziunilor.
Dosarul Flota, plimbat de la Ana la Caiafa
În paralel, Băsescu devine protagonistul unuia dintre cele mai importante scandaluri postdecembriste, Dosarul Flota. Din 2003, este cercetat de Parchetul Naţional Anticorupţie, alături de alţi doi foşti miniştri ai transporturilor, Aurel Novac şi Paul Teodoru, pentru abuz în serviciu contra interesului public. În seama sa sunt puse de presa vremii prejudicierea statului prin vânzarea a 16 nave, în perioada 1991-2000. Renunţă în 2005 la propria imunitate parlamentară pentru a se pune la dispoziţia judecătorilor de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie care au demarat procesul în acest caz. ÎCCJ retrimite dosarul la DNA pentru reluarea anchetei, dar în septembrie 2007, în baza unei expertize contabile, se stabileşte că prejudiciul iniţial de 275 de milioane de euro este inexistent. Preşedintele este exonerat de orice acuzaţii, iar Dosarul Flota este închis.
Mandat presărat de lupte de guerillă
Alegerile din toamna lui 2004 îi aduce mandatul de şef al statului, după ce-l învinge în turul doi pe social-democratul Adrian Năstase. În competiţia pentru preşedinţie a fost primul candidat care a atacat piaţa online cu succes, iar campania pentru referendumul care l-a confirmat în funcţie a arătat faptul că acest instrument poate fi eficient în lupta politică.
În scurt timp reuşeşte să-şi antagonizeze colegii liberali, promovând o serie de iniţiative care nu se bucură de asentimentul partenerilor de alianţă: dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate în paralel cu revizuirea Constituţiei prin adoptarea sitemului legislativ unicameral, ultima temă fiind readusă în prezent în polemica politică şi având deja rezervat un referendum în ziua alegerilor prezidenţiale.
Opoziţia premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu dă startul războiului de guerillă între cele doua Palate, conflict care va marca restul mandatului lui Băsescu la Cotroceni până la alegerile parlamentare uninominale care îi aduc o linişte relativă timp de nouă luni prin instituirea coaliţiei PSD-PDL. Apropierea noului scrutin prezidenţial, dar şi provocările reciproce cu care îşi încearcă forţele cei doi parteneri de guvernare, vor conduce la fisurarea coaliţiei, finalizată cu ieşirea PSD de la guvernare.
Primul preşedinte demis de parlament
La 12 februarie 2007, PSD sesizează Curtea Constituţională despre iniţierea procedurilor de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, pentru încălcări ale Constituţiei. La 19 aprilie 2007, Parlamentul României votează cererea de suspendare pe motiv de neconstituţionalitate, cu 322 voturi pentru , 108 împotrivă şi 10 abţineri. Data desfăşurării referendumului este stabilită pentru sîmbătă 19 mai 2007.
Cu două zile înainte de suspendarea din Parlament, preşedintele Băsescu declară că va demisiona "la 5 minute" dacă Parlamentul îl va suspenda. Ulterior spune însă că s-a răzgândit motivând că "o demisie ar fi accentuat criza politică până în iulie-august". Referendumul are loc pe 19 mai 1997, iar rezultatele îi sunt favorabile lui Traian Băsescu. În urma votului este reconfirmat în funcţia de preşedinte al României.
Familia, situaţia locativă şi trecutul, puncte vulnerabile
În timpul mandatului său prezidenţial, Băsescu devine ţinta predilectă a atacurilor politice, dar şi a unor acţiuni instrumentate de autorităţile abilitate. În 2007, acuzaţiile de prejudiciere a statului în dosarul Flota sunt retrase în cazul său. CNSAS îl absolvă de orice relaţie compromiţătoare cu fosta Securitate, iar Elena Udrea, din postura de avocat, închide rapid o anchetă a Parchetului General care viza o presupusă atribuire ilegală de imobil în strada Mihăileanu, deşi avea o altă locuinţă de protocol. Parchetul General a dat NUP, după ce cu două saptamâni înainte Traian Basescu lansa o serie de comentarii critice la adresa şefului DNA, Daniel Morar.
Necazuri de imagine i-a provocat şi ambiţiile politice ale mezinei sale, Elena Băsescu. Introdusă iniţial pe lista de candidaţi eligibili ai PDL pentru alegerile europarlamentare în defavoarea unor alţi pretendenţi mult mai calificaţi, EBA a provocat un scandal politic, fiind nevoită la final să candideze ca independentă. Scrutinul şi logistica cu care a fost sprijinită din umbră de PDL i-a adus mandatul de eurodeputat la Bruxelles mult visat nu înainte ca de numele său să se lipească sintagma "fata lui tata".
Nici afacerile celeilalte fiice mai mari, Ioana Băsescu, nu au oferit clipe de linişte preşedintelui statului. Notar de profesie, Ioana Băsescu şi-a achiziţionat un apartament în valoare de 800.000 de euro tocmai în cartierul omului de afaceri Puiu Popoviciu, situaţia dezvăluită de presă în momentul în care şeful statului a avut câteva intervenţii publice în apărarea omului de afaceri care se confrunta cu probleme în justiţie.
În prezent, Băsescu candidează pentru al doilea mandat din postura unui preşedinte care are la Palatul Victoria drept colaborator un guvern PDL demis prin moţiune de cenzură şi un Parlament ostil propunerii sale de nou premier, dar şi intenţiei de a organiza un referendum pentru introducerea sistemului legislativ unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 471 la doar 300 de reprezentanţi.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Traian Băsescu
Data naşterii: 4 noiembrie 1951
Locul Naşterii:Basarabi, judeţul Constanţa
Stare civilă: căsătorit, două fiice
Studii:
1976 - absolvent al Facultăţii de Navigaţie din cadrul Institutului de Marină "Mircea Cel Bătrân" din Constanţa.
1995 - bursier şi şef de promoţie la Cursurile avansate de management în industria transportului maritim, organizate de Academia Navală Norvegiană,
- deţinător al brevetului internaţional de căpitan de cursă lungă.
Carieră:
Activitate profesională:
1976 - 1981- ofiţer maritim pe nave de mare tonaj ale flotei comerciale NAVROM Constanţa
1981 - 1987- căpitan de cursă lungă, comandat al navelor petroliere de mare tonaj "Argeş", "Crişana" şi Biruinţa - nava amiral a flotei comerciale a României
1987 - 1989 - şef al Agenţiei NAVROM din Anvers - Belgia
Funcţii publice:
oct. 1989 - oct.1990 - director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor
1990-1991 - subsecretar de stat - şef al Deparlamentului Transporturilor Navale
1991-1992 - Ministru al Transporturilor
1992-1996 - deputat de Vaslui
1996-2000 - Ministru al Transporturilor în guvernele V.Ciorbea, R.Vasile şi M.Isarescu
2000-decembrie 2004 - Primar General al Municipiului Bucureşti
20 decembrie 2004 - prezent- Preşedinte al României
Activitate politică:
1991-1992- Ministrul Transporturilor în Guvernele Roman şi Stolojan
1992-1996 - Deputat al Partidului Democrat şi Vicepreşedintele Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor
1996 - după demisia din Parlament şi renunţarea la imunitatea parlamentară, Director Coordonator al campaniei electorale a liderului PD, Petre Roman
1996-2000 - Deputat PD de Vaslui, Ministrul Transporturilor în Guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu
2000-2001 - Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat a Municipiului Bucureşti
2001-18 decembrie 2004 - Preşedintele Partidului Democrat
2003-18 decembrie 2004 - Co-preşedinte al Alianţei D.A.
Câştigarea Primăriei Capitalei i-a adus cota de vizibilitate actuală, iar titulatura de "marinar" aruncată peiorativ de rivalii săi politici pare a nu-l fi deranjat niciodată, dat fiind experinţa sa de comandant de navă înainte de 1989. Stilul său direct şi lipsit de diplomaţie l-a făcut să aibă mulţi adversari politici şi nici nu i-a servit pentru digerarea unui mandat prezidenţial liniştit. Spune despre sine că este un preşedinte "jucător " - adică un preşedinte implicat în problemele românilor, nu unul spectator". Această implicare i-a adus atât succesul în alegeri, cât şi multe critici din partea unor politicieni şi a unor analişti politici care l-au acuzat de încălcarea prevederilor constituţionale în ce priveşte amestecul în viaţa politică.
Este primul preşedinte al României suspendat din funcţie de Parlament la 16 aprilie 2007 pentru încălcări ale Constituţiei. Este însă reconfirmat în funcţia de preşedinte printr-un referendum naţional, la 19 mai 2007. Apreciat drept un om conflictual care are nevoie de diferende pentru a creşte în ochii electoratului, Băsescu rămâne cel mai combativ candidat în cursa pentru Cotroceni, controversat şi condamnabil în ochii celorlaţi contracandidaţi, cu priză la public şi abonat la băile de mulţime.
Trecut marinăresc
Marinar ca formaţie, în anul Revoluţiei ocupa poziţia de şef al Agenţiei NAVROM din Anvers, fiind apoi promovat director al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Cariera sa în forţele navale şi comerţul exterior avea să ofere subiect de speculaţii şi acuzaţii despre natura relaţiilor sale cu fosta Securitate. Grupul pentru Investigaţii Politice l-a acuzat de colaborare cu Securitatea, invocând existenţa unui registru cu persoanele din rândul PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitatea", document în care figura şi numele şefului statului. Membrii Colegiului CNSAS au stins ulterior scandalul anunţând că nu există niciun dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Preferinţă pentru funcţii publice
Intrat în politică încă de la începutul anilor '90, Traian Băsescu a trebuit să se mulţumească o vreme cu activarea în eşalonul doi al structurilor guvernamentale. Spre deosebire de Crin Antonescu şi chiar Mircea Geoană, Băsescu a preferat funcţiile publice în diferite guverne în dauna activităţii parlamentare.
În primul Cabinet Roman a deţinut funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. Este propulsat rapid ca ministru al Transporturilor în cadrul aceluiaşi Executiv, el reuşind o nouă excepţie de la regulă: supravieţuirea în acest post de-a lungul mai multor guverne şi schimbări de putere, inclusiv în perioada CDR.
Tentativă de suspendare a preşedintelui Ion Iliescu
Ca orientare doctrinară, debutul în politica post-decembristă îl face în Frontul Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu. Căderea Guvernului Roman, în urma mineriadei din septembrie 1991, a provocat falia dintre el şi Iliescu care avea să se adâncească de-a lungul vremii.
Împreună cu Petre Roman şi alţi fesenişti, Băsescu pune bazele unei alte formaţiuni politice, Partidul Democrat, care se reclamă de doctrină social-democrată. Este ales pe listele acestei formaţiuni ca deputat de Vaslui şi se remarcă prin zelul cu care susţine o iniţiativă eşuată de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu. Peste un deceniu însă, Iliescu avea să-i plătească afrontul din trecut cu aceeaşi monedă, susţinând efortul "coaliţiei celor 322" de suspendare a noului şef de stat.
În 1996, îşi testează capacităţile organizatorice coordonând campania lui Petre Roman pentru alegerile prezidenţiale. În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin, PD îşi manifestă sprijinul pentru candidatura reprezentantului dreptei, Emil Constantinescu. Drept recompensă, PDL este cooptat în noul guvern CDR, iar Băsescu se va dovedi de neclintit din funcţia de ministru al Transporturilor, în timp ce Cabinetele Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu se vor succeda unul după altul. Principala sa realizare în acea perioada este taxa de drum care îi poartă numele. În plină inflaţie, devine celebru cu plăcuţele stradale inscripţionate şi amenajate pe fiecare drum: "Aici sunt banii dumneavoastră".
Bucureştiul, sub semnul ardeiului
În 2000, Bucureştiul, fief tradiţional al dreptei politice, este martorul unui paradox: Băsescu, un reprezent al stângii, câştigă mandatul de Primar General. În campania electorală semnul electoral al lui Traian Băsescu a fost un ardei iute însoţit de mesaje scurte şi percutante de tipul "Atenţie, vin la Primărie", sau "Capitala este treaba mea. Treaba ta este să votezi". Întreaga campanie i-a adus succes în competiţia pentru primărie.
Îşi urcă însă rapid în cap societatea civilă şi ONG-urile de profil după iniţierea operaţiunii de colectare şi limitare a numărului de cîini vagabonzi. Chioşcarii de prin pieţe îi pronunţă numele cu obidă, după ce Băsescu trece la demolarea tarabelor neautorizate la nivelul întregii capitale. Caracterul său conflictual începe să-şi arate semnele. În tot timpul mandatului său de edil al Bucureştiului poartă un permanent război de uzură cu membrii Consiliului General dominat şi controlat de PSD pe care îl foloseşte drept carne de tun pentru justificarea nerealizărilor propriului mandat.
Colaborarea cu Stoica şi Stolojan, bula de oxigen pentru PD
Tot în 2000 devine şi presedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti, iar în 2001 provoacă debarcarea din funcţia de lider de partid a lui Petre Roman invocând scăderea formaţiunii la doar şapte procente sub conducerea fostului tovarăş de drum politic. Este ales lider al PD şi reuşeşte, cu concursul liberalilor Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, să redreseze treptat partidul intrat pe mâinile sale.
În 2003, împreună cu Stolojan şi Stoica pune bazele proiectului Alianţei D.A. Cu aportul PNL, Băsescu reuşeşte să obţină la alegerile locale din 2004 reconfirmarea ca primar al Capitalei. Îşi regizează inteligent retragerea din acestă funcţie pentru a candida la Cotroceni după scena lacrimogenă a retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidenţială. Cei doi organizează o conferinţă de presă comună în care Traian Băsescu îşi exprimă compasiunea pentru Theodor Stolojan şi plânge în prime time. Imaginea, inedită în politica românească, face rapid înconjurul ţării prin intermediul televiziunilor.
Dosarul Flota, plimbat de la Ana la Caiafa
În paralel, Băsescu devine protagonistul unuia dintre cele mai importante scandaluri postdecembriste, Dosarul Flota. Din 2003, este cercetat de Parchetul Naţional Anticorupţie, alături de alţi doi foşti miniştri ai transporturilor, Aurel Novac şi Paul Teodoru, pentru abuz în serviciu contra interesului public. În seama sa sunt puse de presa vremii prejudicierea statului prin vânzarea a 16 nave, în perioada 1991-2000. Renunţă în 2005 la propria imunitate parlamentară pentru a se pune la dispoziţia judecătorilor de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie care au demarat procesul în acest caz. ÎCCJ retrimite dosarul la DNA pentru reluarea anchetei, dar în septembrie 2007, în baza unei expertize contabile, se stabileşte că prejudiciul iniţial de 275 de milioane de euro este inexistent. Preşedintele este exonerat de orice acuzaţii, iar Dosarul Flota este închis.
Mandat presărat de lupte de guerillă
Alegerile din toamna lui 2004 îi aduce mandatul de şef al statului, după ce-l învinge în turul doi pe social-democratul Adrian Năstase. În competiţia pentru preşedinţie a fost primul candidat care a atacat piaţa online cu succes, iar campania pentru referendumul care l-a confirmat în funcţie a arătat faptul că acest instrument poate fi eficient în lupta politică.
În scurt timp reuşeşte să-şi antagonizeze colegii liberali, promovând o serie de iniţiative care nu se bucură de asentimentul partenerilor de alianţă: dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate în paralel cu revizuirea Constituţiei prin adoptarea sitemului legislativ unicameral, ultima temă fiind readusă în prezent în polemica politică şi având deja rezervat un referendum în ziua alegerilor prezidenţiale.
Opoziţia premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu dă startul războiului de guerillă între cele doua Palate, conflict care va marca restul mandatului lui Băsescu la Cotroceni până la alegerile parlamentare uninominale care îi aduc o linişte relativă timp de nouă luni prin instituirea coaliţiei PSD-PDL. Apropierea noului scrutin prezidenţial, dar şi provocările reciproce cu care îşi încearcă forţele cei doi parteneri de guvernare, vor conduce la fisurarea coaliţiei, finalizată cu ieşirea PSD de la guvernare.
Primul preşedinte demis de parlament
La 12 februarie 2007, PSD sesizează Curtea Constituţională despre iniţierea procedurilor de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, pentru încălcări ale Constituţiei. La 19 aprilie 2007, Parlamentul României votează cererea de suspendare pe motiv de neconstituţionalitate, cu 322 voturi pentru , 108 împotrivă şi 10 abţineri. Data desfăşurării referendumului este stabilită pentru sîmbătă 19 mai 2007.
Cu două zile înainte de suspendarea din Parlament, preşedintele Băsescu declară că va demisiona "la 5 minute" dacă Parlamentul îl va suspenda. Ulterior spune însă că s-a răzgândit motivând că "o demisie ar fi accentuat criza politică până în iulie-august". Referendumul are loc pe 19 mai 1997, iar rezultatele îi sunt favorabile lui Traian Băsescu. În urma votului este reconfirmat în funcţia de preşedinte al României.
Familia, situaţia locativă şi trecutul, puncte vulnerabile
În timpul mandatului său prezidenţial, Băsescu devine ţinta predilectă a atacurilor politice, dar şi a unor acţiuni instrumentate de autorităţile abilitate. În 2007, acuzaţiile de prejudiciere a statului în dosarul Flota sunt retrase în cazul său. CNSAS îl absolvă de orice relaţie compromiţătoare cu fosta Securitate, iar Elena Udrea, din postura de avocat, închide rapid o anchetă a Parchetului General care viza o presupusă atribuire ilegală de imobil în strada Mihăileanu, deşi avea o altă locuinţă de protocol. Parchetul General a dat NUP, după ce cu două saptamâni înainte Traian Basescu lansa o serie de comentarii critice la adresa şefului DNA, Daniel Morar.
Necazuri de imagine i-a provocat şi ambiţiile politice ale mezinei sale, Elena Băsescu. Introdusă iniţial pe lista de candidaţi eligibili ai PDL pentru alegerile europarlamentare în defavoarea unor alţi pretendenţi mult mai calificaţi, EBA a provocat un scandal politic, fiind nevoită la final să candideze ca independentă. Scrutinul şi logistica cu care a fost sprijinită din umbră de PDL i-a adus mandatul de eurodeputat la Bruxelles mult visat nu înainte ca de numele său să se lipească sintagma "fata lui tata".
Nici afacerile celeilalte fiice mai mari, Ioana Băsescu, nu au oferit clipe de linişte preşedintelui statului. Notar de profesie, Ioana Băsescu şi-a achiziţionat un apartament în valoare de 800.000 de euro tocmai în cartierul omului de afaceri Puiu Popoviciu, situaţia dezvăluită de presă în momentul în care şeful statului a avut câteva intervenţii publice în apărarea omului de afaceri care se confrunta cu probleme în justiţie.
În prezent, Băsescu candidează pentru al doilea mandat din postura unui preşedinte care are la Palatul Victoria drept colaborator un guvern PDL demis prin moţiune de cenzură şi un Parlament ostil propunerii sale de nou premier, dar şi intenţiei de a organiza un referendum pentru introducerea sistemului legislativ unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 471 la doar 300 de reprezentanţi.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: Traian Băsescu
Data naşterii: 4 noiembrie 1951
Locul Naşterii:Basarabi, judeţul Constanţa
Stare civilă: căsătorit, două fiice
Studii:
1976 - absolvent al Facultăţii de Navigaţie din cadrul Institutului de Marină "Mircea Cel Bătrân" din Constanţa.
1995 - bursier şi şef de promoţie la Cursurile avansate de management în industria transportului maritim, organizate de Academia Navală Norvegiană,
- deţinător al brevetului internaţional de căpitan de cursă lungă.
Carieră:
Activitate profesională:
1976 - 1981- ofiţer maritim pe nave de mare tonaj ale flotei comerciale NAVROM Constanţa
1981 - 1987- căpitan de cursă lungă, comandat al navelor petroliere de mare tonaj "Argeş", "Crişana" şi Biruinţa - nava amiral a flotei comerciale a României
1987 - 1989 - şef al Agenţiei NAVROM din Anvers - Belgia
Funcţii publice:
oct. 1989 - oct.1990 - director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor
1990-1991 - subsecretar de stat - şef al Deparlamentului Transporturilor Navale
1991-1992 - Ministru al Transporturilor
1992-1996 - deputat de Vaslui
1996-2000 - Ministru al Transporturilor în guvernele V.Ciorbea, R.Vasile şi M.Isarescu
2000-decembrie 2004 - Primar General al Municipiului Bucureşti
20 decembrie 2004 - prezent- Preşedinte al României
Activitate politică:
1991-1992- Ministrul Transporturilor în Guvernele Roman şi Stolojan
1992-1996 - Deputat al Partidului Democrat şi Vicepreşedintele Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor
1996 - după demisia din Parlament şi renunţarea la imunitatea parlamentară, Director Coordonator al campaniei electorale a liderului PD, Petre Roman
1996-2000 - Deputat PD de Vaslui, Ministrul Transporturilor în Guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu
2000-2001 - Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat a Municipiului Bucureşti
2001-18 decembrie 2004 - Preşedintele Partidului Democrat
2003-18 decembrie 2004 - Co-preşedinte al Alianţei D.A.
Corneliu Vadim Tudor
Fondator al unui partid care s-a dovedit preferatul păturii de nostalgici ai fostului regim comunist, Corneliu Vadim Tudor a dovedit de-a lungului timpului o surprinzătoare lipsă de inovaţie a propriului său program politic, pe cât de uimitor îi era talentul său oratoric.
El candidează în prezent la Cotroceni din postura de lider al unei formaţiuni politice aflate în declin, cu acelaşi slogan de acum câţiva ani: "Sus patria, jos mafia", fără fonduri şi cu o logistică de campanie şi de partid din ce în ce mai subţire.
Fondator al unui partid care a profitat încă de la înfiinţare de frustrările acumulate de populaţie în cadrul tranziţiei de la comunism la democraţie, comportamentul politic al lui CV Tudor a oscilat mai întotdeauna între oportunism şi falsa modestie, totul acoperit cu o retorică pompoasă şi plină de jigniri la adresa celor care i-au contestat acţiunile sau care l-au părăsit de-a lungul timpului.
Parlamentarul cu cele mai multe procese şi ridicări a imunităţii
Excelent pamfletar, fondator al revistelor România Mare, Politica şi al ziarului Tricolorul, CV Tudor a fost frecvent acuzat de xenofobie, homofobie şi antisemitism, dar aproape nici o instanţă nu a dat câştig de cauză contestarilor săi.
Partizan entuziast al dării în judecată a politicienilor şi jurnaliştilor care-l criticau pentru comportamentul său politic, liderul PRM era cunoscut pentru ameninţările cu tribunalul pe care le formula, dar şi pentru abandonarea ulterioară a acestor acţiuni în instanţă.
Este parlamentarul căruia i s-a ridicat de cele mai multe ori imunitatea parlamentară pentru calomnierea publică a unor persoane sau pentru difuzare de informaţii false "care au adus atingere intereselor României". În 2001 se putea lăuda cu alte opt dosare aflate în lucru la comisia juridică a Senatului, pentru care Ministerul Justiţiei solicita ridicarea imunităţii. La Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie (CSJ) erau înregistrate peste 100 de plângeri penale împotriva liderului PRM. Într-un singur caz Tudor a fost sancţionat - procesul Rodica Chelaru, ziarista la BBC vs Vadim Tudor - însă doar cu amendă întrucât, până când Justiţia a pronunţat verdictul, - vara anului 2000 - intervenise prescripţia penală a infracţiunii.
Printre cei care au figurat cu plângeri în dosarele menţionate s-au numărat Valeriu Stoica, actual membru PDL, fostul preşedinte al Senatului, Petre Roman, fostul senator Constantin Ticu Dumitrescu, ex-consilierul prezidenţial Zoe Petre sau fostul ministrul de Interne, Gavril Dejeu.
Colaboratorii, de la "vajnici revoluţionari" la "gunoaie politice"
Pe linie de partid, CV Tudor s-a dovedit un partener cu care era dificil de colaborat. Mulţi dintre colegii săi de partid l-au părăsit. Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu (a revenit în PRM în 2009), Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (a revenit în PRM în 2009) şi-au găsit alt culcuş politic prin alte partide sau au abandonat scena politică.
Lovitura cea mai severă a reprezentat-o plecarea lui Corneliu Ciontu, fost om de încredere, căruia în martie 2005 i-a şi cedat preşedinţia partidului, într-un gest simbolic de reformare şi rebranduire a propriului partid care dădea deja primele semne de declin electoral. Cum însă C.V. Tudor nu era omul dispus să stea în umbra altcuiva, la trei luni de la trecerea în plan secund, l-a forţat pe Ciontu să părăsească conducerea, dar şi partidul, pe fondul unui scandal în care nu au lipsit acuzaţiile de jocuri politice în interesul altor formaţiuni politice pe care l-ar fi practicat fosta sa mână dreaptă. Plecarea lui Ciontu a însemnat şi prima hemoragie serioasă a PRM. Scandalul a produs migrarea lui Anghel Stanciu şi a altor zece parlamentari pe urmele lui Ciontu.
Blagoslovirea cu înjurături şi insulte a celor care preferau să plece din partid avea să devină un ritual de rămas bun cu care "tribunul" prefera să însoţească gestul acestora. Membri fondatori, Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu au plecat la mijlocul anilor '90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au suferit subita metamorfoză de la "vajnici revoluţionari", la condiţia, mai puţin onorantă, de "gunoaie politice", "handicapaţi" sau "maimuţoi". Cu toate acestea, în 2009, după modelul "fiului rătăcitor", Codrin Ştefănescu a fost primit cu braţele deschise în Partidul România Mare.
Foştii parlamentari Ilie Neacşu şi Sever Meşca au avut "neobrăzarea" ca, după plecarea din PRM, să scrie o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Au fost imediat încondeiaţi ca "indivizi fără caracter" şi "infractori neruşinaţi".
"Schimbarea la faţă": Vadim filosemitul care ar merge la Zidul PLângerii de dragul voturilor
În 2004, în pană de idei şi sperând la un boom mediatic care să-i permită să revină în opţiunile electoratului, C.V. Tudor a trecut la operaţiunea "schimbarea la faţă". De la antisemitul vehement, CV Tudor a îmbrăcat hainele pocăinţei şi, cu asistenţa companiei israeliene de publicitate "Arad Communication", care i-a coordonat campania electorală, Vadim Tudor şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, pentru articolele şi pamfletele dedicate în trecut acestei naţii şi reprezentanţilor săi.
Prin intermediul Fundaţiei România Mare a ridicat o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin şi a anunţat public că doreşte să meargă la Zidul Plângerii de la Ierusalim ca să-şi ceară iertare pentru greşelile trecutului faţă de poporul Israel. Rezultatul modest obţinut la alegeri a readus vechiul tribun în faţa spectatorilor.
Pelerinajul până la Zidul Sfânt a fost dat uitării, la fel şi suma de un milion de dolari pe care PRM trebuia să o plătească firmei "Arad Communication" pentru serviciile de consultanţă prestate.
Singurul beneficiar al relaţiei CV Tudor - Arad Comunnications a fost israelianul de origină română Nati Meir, ajuns deputat PRM. El a căzut repede în dizgraţie după ce a acuzat că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit. A fost dat afară din partid, iar scandalul care a urmat a consfinţit intrarea PRM într-un trend descendent.
Senatorul "rudotel", înfrânt pe terenul său
Senator în parlamentul României încă din 1992, "tribunul" avea să deţină această funcţie până în noiembrie 2008. Pe fondul unui trend descendent al propriului partid în opţiunile de vot ale românilor, primele uninominale i-au trimis pe C.V. Tudor şi colegii săi peremişti acasă.
De altfel ca parlamentar, CV Tudor nu s-a remarcat decât prin declaraţiile sale politice, comportamentul său provocator şi temperamentul exploziv. Puţine au fost proiectele de lege pe care le-a iniţiat, de cele mai multe ori preferând să-şi treacă numele pe cele elaborate de alţi colegi de partid. Nu de puţine ori, presa vremii a făcut referire la desele sale absenţe nemotivate din Parlament.
Devine celebru în 2002 ca politicianul care are nevoie de rudotel, după un conflict avut cu Radu Podgoreanu, preşedintele de atunci al comisiei de politică externă a Senatului, fiind de altfel şi primul schimb de invective pe care-l pierde. Dacă Podgoreanu a fost taxat drept "analfabet de la pionieri", "imbecil", "vagabond politic", liderul PRM a primit calificativele de "trădător" atins de "boala vacii nebune", "clovn bun, dar politician de doi bani", ca în final, Podgoreanu să ceară "rudotel pentru domnul Vadim Tudor".
De altfel, săritor, pesedistul avea să ofere de la tribuna Parlamentului celui poreclit de unii "tribunul", un flacon cu binecunoscutul medicament, gestul fiind imediat apreciat la adevărata sa măsură: senatorul PRM a aruncat darul în direcţia rivalului său în plin plen de şedinţă.
Afrontul adus lui Băsescu: circul de la condamnarea comunismului
Apetitul pentru circ şi comportament care şochează va cunoaşte o nouă dezvoltare din partea lui CV Tudor. În decembrie 2006, oferă un adevărat "spectacol" în ziua de plen dedicată condamnării comunismului de către preşedintele Traian Băsescu. Mărşăluieşte în faţa prezidiului, fluieră şi vociferează alături de colegii de partid, în timp ce reprezentanţi ai societăţii civile sunt ameninţaţi la balcon de partizanii PRM, totul finalizat apoteotic prin desfăşurarea unui banner care-l prezintă pe Băsescu după gratii.
Acest lucru nu a împiedicat nici pe PRM, nici pe PDL să bată palma pentru a parafa în 2008 o înţelegere parlamentară prin care "Tribunul" îşi păstra funcţia de vicepreşedinte al Senatului încă o sesiune, la schimb cu alte funcţii în Biroul Permanent şi votul parlamentarilor PRM pentru o moţiune PD-L împotriva Guvernului Tariceanu II. A fost prima oară când preşedintele Traian Băsescu l-a luat în serios pe "tribun", muştruluindu-i public pe reprezentanţii partidului satelit pentru umilinţa încheierii unui astfel de acord cu PRM.
A fost cântecul de lebădă şi ultimul afront aruncat de liderul peremist din Parlamentul României. În noiembrie 2008, testul uninominal îl pune în situaţia de a se trezi "fără coledzi", după ce PRM rămâne în afara Parlamentului cu un scor electoral sub pragul de 5%.
Dream Team: Umăr la umăr cu Becali spre visul european
C.V. Tudor a reuşit însă să prindă un mandat de europarlamentar la euroalegerile din primăvara lui 2009, după ce a folosit, inspirat, valul de simpatie populară generat de arestarea lui Gigi Becali, propunându-i vechiului său rival şi ţintă favorită de insulte în trecut, o colaborare electorală pentru străbaterea drumului european în tandem.
"Bolnavul psihic, analfabet, cu creier de maimuţă" împreună cu "tribunul nebun al câinilor şi al pisicilor" aveau să se arate electoratului împăcaţi, ca "doi creştini- patrioţi care scapă tara de hoţi". Coabitarea lor politică le deschide, în iunie 2009, uşile Parlamentului European de la Bruxelles, moment care le oferă prilejul să-şi ia reciproc la revedere şi să urmeze căi politice diferite, fiecare anunţându-şi intenţia de a intra în lupta pentru Cotroceni.
Coborât la rangul unui simplu eurodeputat în marea de reprezentanţi din PE, lui CV Tudor îi rămâne consolarea vremurilor de altădată când provoca frisoane aşa-numitelor partide democrate care se vedeau nevoite să facă apel la electorat să blocheze prin vot accederea "extremismului" spre Cotroceni în favoarea răului considerat mai mic, Ion Iliescu. Cu toate acestea, apogeul politic al tribunului a însemnat tocmai acel scrutin prezidenţial din anul 2000 când a reuşit să cumuleze în turul doi 33,17% din voturi.
Candidat în criză de slogan, de program, de sponsori şi de partid
În prezent, CV Tudor duce lipsă de sponsori şi de de un aparat de activişti de partid eficient, care să reuşească să mobilizeze electoratul. Puţini oameni cu dare de mână din partid, precum Dan Claudiu Tănăsescu se dovedesc acum strânşi la pungă.
Şi au şi de ce. Aflat la a patra tenativă de a cuceri scaunul prezidenţial, "tribunul" şi-a făcut debutul lansându-şi candidatura de pe scările Teatrului Odeon de unde l-a acuzat pe Traian Băsescu că i-a sabotat demersul, împiedicându-l să îşi organizeze lansarea în respectiva instituţie.
CURRICULUM VITAE
Nume şi Prenume: Corneliu Vadim Tudor
Data şi locul naşterii: 28 Noiembrie 1949 - Bucureşti
Stare civilă: căsătorit, două fiice
Profesie: politician
Studii
1967 - absolvă cursurile liceale
1971 - licenţiat al Facultatii de Filosofie a Universităţii Bucureşti
1975 - urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti
1978-1979 - bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.
2001-2003 - Universitatea din Craiova - Doctorand în Istorie
2003 - Doctor în Istorie
2003 - Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii ,,Ovidius", din Constanţa - Doctorand în Teologie
Cariera politică
1991 - fondează Partidul România Mare
1992- 2008 - senator în Parlamentul României
1992-1996 - secretar al Biroului Permanent al Senatului
1996- candidează pentru funcţia de preşedinte al României, s-a clasat pe locul 5 din 16 candidaţi.
2000- a doua încercare de a se vedea preşedinte. Este învins în turul doi de social-democratul Ion Iliescu, dar cumulează peste 30% din voturi, acesta fiind apogeul său politic.
2004-2008 - vicepreşedinte al Senatului
iunie 2009 - prezent, europarlamentar PRM
Antena3.ro
El candidează în prezent la Cotroceni din postura de lider al unei formaţiuni politice aflate în declin, cu acelaşi slogan de acum câţiva ani: "Sus patria, jos mafia", fără fonduri şi cu o logistică de campanie şi de partid din ce în ce mai subţire.
Fondator al unui partid care a profitat încă de la înfiinţare de frustrările acumulate de populaţie în cadrul tranziţiei de la comunism la democraţie, comportamentul politic al lui CV Tudor a oscilat mai întotdeauna între oportunism şi falsa modestie, totul acoperit cu o retorică pompoasă şi plină de jigniri la adresa celor care i-au contestat acţiunile sau care l-au părăsit de-a lungul timpului.
Parlamentarul cu cele mai multe procese şi ridicări a imunităţii
Excelent pamfletar, fondator al revistelor România Mare, Politica şi al ziarului Tricolorul, CV Tudor a fost frecvent acuzat de xenofobie, homofobie şi antisemitism, dar aproape nici o instanţă nu a dat câştig de cauză contestarilor săi.
Partizan entuziast al dării în judecată a politicienilor şi jurnaliştilor care-l criticau pentru comportamentul său politic, liderul PRM era cunoscut pentru ameninţările cu tribunalul pe care le formula, dar şi pentru abandonarea ulterioară a acestor acţiuni în instanţă.
Este parlamentarul căruia i s-a ridicat de cele mai multe ori imunitatea parlamentară pentru calomnierea publică a unor persoane sau pentru difuzare de informaţii false "care au adus atingere intereselor României". În 2001 se putea lăuda cu alte opt dosare aflate în lucru la comisia juridică a Senatului, pentru care Ministerul Justiţiei solicita ridicarea imunităţii. La Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie (CSJ) erau înregistrate peste 100 de plângeri penale împotriva liderului PRM. Într-un singur caz Tudor a fost sancţionat - procesul Rodica Chelaru, ziarista la BBC vs Vadim Tudor - însă doar cu amendă întrucât, până când Justiţia a pronunţat verdictul, - vara anului 2000 - intervenise prescripţia penală a infracţiunii.
Printre cei care au figurat cu plângeri în dosarele menţionate s-au numărat Valeriu Stoica, actual membru PDL, fostul preşedinte al Senatului, Petre Roman, fostul senator Constantin Ticu Dumitrescu, ex-consilierul prezidenţial Zoe Petre sau fostul ministrul de Interne, Gavril Dejeu.
Colaboratorii, de la "vajnici revoluţionari" la "gunoaie politice"
Pe linie de partid, CV Tudor s-a dovedit un partener cu care era dificil de colaborat. Mulţi dintre colegii săi de partid l-au părăsit. Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu (a revenit în PRM în 2009), Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (a revenit în PRM în 2009) şi-au găsit alt culcuş politic prin alte partide sau au abandonat scena politică.
Lovitura cea mai severă a reprezentat-o plecarea lui Corneliu Ciontu, fost om de încredere, căruia în martie 2005 i-a şi cedat preşedinţia partidului, într-un gest simbolic de reformare şi rebranduire a propriului partid care dădea deja primele semne de declin electoral. Cum însă C.V. Tudor nu era omul dispus să stea în umbra altcuiva, la trei luni de la trecerea în plan secund, l-a forţat pe Ciontu să părăsească conducerea, dar şi partidul, pe fondul unui scandal în care nu au lipsit acuzaţiile de jocuri politice în interesul altor formaţiuni politice pe care l-ar fi practicat fosta sa mână dreaptă. Plecarea lui Ciontu a însemnat şi prima hemoragie serioasă a PRM. Scandalul a produs migrarea lui Anghel Stanciu şi a altor zece parlamentari pe urmele lui Ciontu.
Blagoslovirea cu înjurături şi insulte a celor care preferau să plece din partid avea să devină un ritual de rămas bun cu care "tribunul" prefera să însoţească gestul acestora. Membri fondatori, Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu au plecat la mijlocul anilor '90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au suferit subita metamorfoză de la "vajnici revoluţionari", la condiţia, mai puţin onorantă, de "gunoaie politice", "handicapaţi" sau "maimuţoi". Cu toate acestea, în 2009, după modelul "fiului rătăcitor", Codrin Ştefănescu a fost primit cu braţele deschise în Partidul România Mare.
Foştii parlamentari Ilie Neacşu şi Sever Meşca au avut "neobrăzarea" ca, după plecarea din PRM, să scrie o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Au fost imediat încondeiaţi ca "indivizi fără caracter" şi "infractori neruşinaţi".
"Schimbarea la faţă": Vadim filosemitul care ar merge la Zidul PLângerii de dragul voturilor
În 2004, în pană de idei şi sperând la un boom mediatic care să-i permită să revină în opţiunile electoratului, C.V. Tudor a trecut la operaţiunea "schimbarea la faţă". De la antisemitul vehement, CV Tudor a îmbrăcat hainele pocăinţei şi, cu asistenţa companiei israeliene de publicitate "Arad Communication", care i-a coordonat campania electorală, Vadim Tudor şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, pentru articolele şi pamfletele dedicate în trecut acestei naţii şi reprezentanţilor săi.
Prin intermediul Fundaţiei România Mare a ridicat o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin şi a anunţat public că doreşte să meargă la Zidul Plângerii de la Ierusalim ca să-şi ceară iertare pentru greşelile trecutului faţă de poporul Israel. Rezultatul modest obţinut la alegeri a readus vechiul tribun în faţa spectatorilor.
Pelerinajul până la Zidul Sfânt a fost dat uitării, la fel şi suma de un milion de dolari pe care PRM trebuia să o plătească firmei "Arad Communication" pentru serviciile de consultanţă prestate.
Singurul beneficiar al relaţiei CV Tudor - Arad Comunnications a fost israelianul de origină română Nati Meir, ajuns deputat PRM. El a căzut repede în dizgraţie după ce a acuzat că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit. A fost dat afară din partid, iar scandalul care a urmat a consfinţit intrarea PRM într-un trend descendent.
Senatorul "rudotel", înfrânt pe terenul său
Senator în parlamentul României încă din 1992, "tribunul" avea să deţină această funcţie până în noiembrie 2008. Pe fondul unui trend descendent al propriului partid în opţiunile de vot ale românilor, primele uninominale i-au trimis pe C.V. Tudor şi colegii săi peremişti acasă.
De altfel ca parlamentar, CV Tudor nu s-a remarcat decât prin declaraţiile sale politice, comportamentul său provocator şi temperamentul exploziv. Puţine au fost proiectele de lege pe care le-a iniţiat, de cele mai multe ori preferând să-şi treacă numele pe cele elaborate de alţi colegi de partid. Nu de puţine ori, presa vremii a făcut referire la desele sale absenţe nemotivate din Parlament.
Devine celebru în 2002 ca politicianul care are nevoie de rudotel, după un conflict avut cu Radu Podgoreanu, preşedintele de atunci al comisiei de politică externă a Senatului, fiind de altfel şi primul schimb de invective pe care-l pierde. Dacă Podgoreanu a fost taxat drept "analfabet de la pionieri", "imbecil", "vagabond politic", liderul PRM a primit calificativele de "trădător" atins de "boala vacii nebune", "clovn bun, dar politician de doi bani", ca în final, Podgoreanu să ceară "rudotel pentru domnul Vadim Tudor".
De altfel, săritor, pesedistul avea să ofere de la tribuna Parlamentului celui poreclit de unii "tribunul", un flacon cu binecunoscutul medicament, gestul fiind imediat apreciat la adevărata sa măsură: senatorul PRM a aruncat darul în direcţia rivalului său în plin plen de şedinţă.
Afrontul adus lui Băsescu: circul de la condamnarea comunismului
Apetitul pentru circ şi comportament care şochează va cunoaşte o nouă dezvoltare din partea lui CV Tudor. În decembrie 2006, oferă un adevărat "spectacol" în ziua de plen dedicată condamnării comunismului de către preşedintele Traian Băsescu. Mărşăluieşte în faţa prezidiului, fluieră şi vociferează alături de colegii de partid, în timp ce reprezentanţi ai societăţii civile sunt ameninţaţi la balcon de partizanii PRM, totul finalizat apoteotic prin desfăşurarea unui banner care-l prezintă pe Băsescu după gratii.
Acest lucru nu a împiedicat nici pe PRM, nici pe PDL să bată palma pentru a parafa în 2008 o înţelegere parlamentară prin care "Tribunul" îşi păstra funcţia de vicepreşedinte al Senatului încă o sesiune, la schimb cu alte funcţii în Biroul Permanent şi votul parlamentarilor PRM pentru o moţiune PD-L împotriva Guvernului Tariceanu II. A fost prima oară când preşedintele Traian Băsescu l-a luat în serios pe "tribun", muştruluindu-i public pe reprezentanţii partidului satelit pentru umilinţa încheierii unui astfel de acord cu PRM.
A fost cântecul de lebădă şi ultimul afront aruncat de liderul peremist din Parlamentul României. În noiembrie 2008, testul uninominal îl pune în situaţia de a se trezi "fără coledzi", după ce PRM rămâne în afara Parlamentului cu un scor electoral sub pragul de 5%.
Dream Team: Umăr la umăr cu Becali spre visul european
C.V. Tudor a reuşit însă să prindă un mandat de europarlamentar la euroalegerile din primăvara lui 2009, după ce a folosit, inspirat, valul de simpatie populară generat de arestarea lui Gigi Becali, propunându-i vechiului său rival şi ţintă favorită de insulte în trecut, o colaborare electorală pentru străbaterea drumului european în tandem.
"Bolnavul psihic, analfabet, cu creier de maimuţă" împreună cu "tribunul nebun al câinilor şi al pisicilor" aveau să se arate electoratului împăcaţi, ca "doi creştini- patrioţi care scapă tara de hoţi". Coabitarea lor politică le deschide, în iunie 2009, uşile Parlamentului European de la Bruxelles, moment care le oferă prilejul să-şi ia reciproc la revedere şi să urmeze căi politice diferite, fiecare anunţându-şi intenţia de a intra în lupta pentru Cotroceni.
Coborât la rangul unui simplu eurodeputat în marea de reprezentanţi din PE, lui CV Tudor îi rămâne consolarea vremurilor de altădată când provoca frisoane aşa-numitelor partide democrate care se vedeau nevoite să facă apel la electorat să blocheze prin vot accederea "extremismului" spre Cotroceni în favoarea răului considerat mai mic, Ion Iliescu. Cu toate acestea, apogeul politic al tribunului a însemnat tocmai acel scrutin prezidenţial din anul 2000 când a reuşit să cumuleze în turul doi 33,17% din voturi.
Candidat în criză de slogan, de program, de sponsori şi de partid
În prezent, CV Tudor duce lipsă de sponsori şi de de un aparat de activişti de partid eficient, care să reuşească să mobilizeze electoratul. Puţini oameni cu dare de mână din partid, precum Dan Claudiu Tănăsescu se dovedesc acum strânşi la pungă.
Şi au şi de ce. Aflat la a patra tenativă de a cuceri scaunul prezidenţial, "tribunul" şi-a făcut debutul lansându-şi candidatura de pe scările Teatrului Odeon de unde l-a acuzat pe Traian Băsescu că i-a sabotat demersul, împiedicându-l să îşi organizeze lansarea în respectiva instituţie.
CURRICULUM VITAE
Nume şi Prenume: Corneliu Vadim Tudor
Data şi locul naşterii: 28 Noiembrie 1949 - Bucureşti
Stare civilă: căsătorit, două fiice
Profesie: politician
Studii
1967 - absolvă cursurile liceale
1971 - licenţiat al Facultatii de Filosofie a Universităţii Bucureşti
1975 - urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti
1978-1979 - bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.
2001-2003 - Universitatea din Craiova - Doctorand în Istorie
2003 - Doctor în Istorie
2003 - Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii ,,Ovidius", din Constanţa - Doctorand în Teologie
Cariera politică
1991 - fondează Partidul România Mare
1992- 2008 - senator în Parlamentul României
1992-1996 - secretar al Biroului Permanent al Senatului
1996- candidează pentru funcţia de preşedinte al României, s-a clasat pe locul 5 din 16 candidaţi.
2000- a doua încercare de a se vedea preşedinte. Este învins în turul doi de social-democratul Ion Iliescu, dar cumulează peste 30% din voturi, acesta fiind apogeul său politic.
2004-2008 - vicepreşedinte al Senatului
iunie 2009 - prezent, europarlamentar PRM
Antena3.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
